‘nainte-i Cluju’?

Moti din Brad, in acceleratul de Satu-Mare.
– Blaju’!, anunta rotofeiul care ocupa locul de linga fereastra.
Apoi se apleaca si cerceteaza cu privirea peronul pustiu, insa, negasind nimic demn de atentie, se intoarce spre tovarasii sai si dezvolta subiectul:
– Insamna ca am trecut de Cluj.
Toropeala care se instapinise de o bucata de drum se risipeste ca fumul; pe data, vagonul se insufleteste.
– D-apai n-am trecuta, ca Cluju-i dupa.
– ‘nainte! Ii ‘nainte. Intii vina Cluju’, dupa ceea Blaju’.
Si se contrazic potolit vreme indelungata – care-i mai inainte, Clujul sau Blajul. Cumva, si cei care sustin ca Blaju-i intii au dreptate, dar parca si ceilalti. E undeva o chichita si n-o dibuiesc ei. Numa’ tac si cugeta.
Deodata, rotofeiul se lumineaza la fata: asta era!
– Cluju-i intii! Cum meri, ma, nu cum vii!