Miting mare in fata Guvernului, mii de oameni, sindicalisti, politisti, mineri, soferi, toti vor acelasi lucru, stoparea taierilor din salarii si pensii anuntate de executiv. Inauntru in cladirea guvernului, pazit de 40 de jandarmi la usa, Emil Boc sta pe ginduri. Balangane din picioare pe scaun, ca nu ajunge cu ele pe pamint, se uita in stinga si in dreapta si tipa:
-Nu mai este hirtie! Un jandarm baga o mina pe usa cu un sul nou tinindu-se de nas.
Dupa ce a gindit timp de jumatate de ora, perturbat de zgomotele ce se aud din piata, Emil Boc s-a hotarit sa iasa pe cladirea Guvernului pentru a calma spiritele. Si-a luat scaunelul preferat la subrat si o mini-portavoce. A urcat treptele, una cite una si s-a dus la marginea cladirii. Se urca pe scaunel si…cu tot cu miinile ridicate, din piata abia daca se vedeau patru degete. Ii injura de mama focului pe arhitectii cladirii ca au facut bordura mult prea inalta pentru el, arunca scaunul cit colo si se uita in jur. Indignat, incepe sa se catere pe stilpul drapelului, poate asa o sa-l vada cineva. Ajuns in virf, acest King Kong al politicii românesti a inceput sa transmita mesaje pozitive in piata prin mini portavocea sa. Din toti cei 60.000 de oameni, unul singur l-a vazut, un pensionar, fost campion national la aruncarea cu ciocanul. Omul, extrem de nervos, pune mina pe o piatra, face pirueta specifica sportului la care a fost medaliat si arunca. Trosc! Premierul este lovit in frunte, se dezechilibreaza si cade pe spate, se agata de drapelul tarii, stilpul se indoaie si Emil Boc este proiectat ca de o catapulta in mijlocul pietei. Si totul pentru ca nu este putin mai inalt.
Taical Gecsan