Au trecut 130 de ani de cind Mihai Eminescu facea o radiografie necrutatoare societatii românesti, dominata de coruptie si demagogie, de politicieni mincinosi si saracie. Tot ce a scris atunci, e perfect valabil si azi, semn ca accesul la luminita din capatul tunelului ne este interzis. Poate ca politicienii care ne imping, in fiecare zi, tot mai aproape de marginea prapastiei, vor reciti, impreuna cu noi, pasaje publicate de Eminescu in “Timpul”, intre 17 februarie si 31 decembrie 1880.
“Un nou program? Va intreba cititorul, devenit neincrezator prin pompoasele liste de fagaduinte si de vorbe mari, cite au vazut pin-acum lumina zilei. Intr-adevar, nici noi nu sintem tocmai bucurosi de-a alege, pentru o serie de principii sincer espuse, un nume care-a trebuit, de voie de nevoie, sa figureze in fruntea tuturor fagaduintelor cite nu s-au tinut. De mult inca am insemnat asemenea izvoade ale fericirii promise si pururea ne-mplinite cu numirea de negustorie de principii, de pretexte invocate pentru a urmari cu totul alte scopuri.(…) Din nefericire insa cata sa constatam ca in tara noastra multe lucruri evidente si simple nu se mai inteleg de sine, incit — ca la noi la nimenea — evidenta insasi are nevoie de a fi comparata cu miile de cai strimbe cite se urmeaza, pentru a se dovedi ca ea este singura linie dreapta. Atitea programe au aparut in tara la noi de patrusprezece ani incoace, emanate ba de la guverne provizorii, ba de la partizi, ba de la personalitati politice izolate, si atitea deceptiuni amare au urmat tuturora incit orice om cu bun-simt trebuie sa invinga un sentiment de sfiala cind incearca a recuceri pentru cuvintul «program» intelesul lui adevarat de serie de principii marturisite, impartasite sincer de mii de cetateni, realizabile. (…) Chiar daca epoca formelor goale, care domneste de douazeci de ani si mai bine in tarile noastre, s-ar putea esplica, desi nu justifica, prin cuvintul «epoca de tranzitiune», e evident ca sarcinile cu care tranzitiunea ne-au incarcat cu asupra de masura ne dicteaza in mod serios de a ne intoarce de pe calea gresita, de a privi in mod mai limpede starea adevarata a tarii, de a judeca in mod mai limpede necesitatile ei. (…) Foaia noastra acum doi ani inca a prezis ca tara, prin tristele esperimente la care e supusa de domnia frazei, va ajunge pina in sfirsit sa fie conservatoare”.
