Asa cum era firesc, discutia in jurul diminuarii pensiilor, salariilor bugetarilor si ajutoarelor sociale a declansat un razboi pe scena politica. Un razboi al declaratiilor, pentru ca asa sint politicienii nostri: combativi doar din gura si, daca se poate, fara sa-si bata capul cu argumente si alte prostii… Unii se arata interesati de evolutia economica a României (puterea), restul de suferinta celor care suporta costurile reale ale crizei economice (opozitia). Insa in spatele discursurilor se simte mai degraba grija pentru felul in care fiecare formatiune va fi afectata pe termen lung de deciziile care se iau acum. Multi din PD-L nu accepta cu inima usoara programul de austeritate care se contureaza, in ciuda amenintarii prezidentiale ca partidul ar putea disparea daca nu aplica deciziile „istorice” de la Cotroceni. Ei ar prefera jumatatile de masura si, eventual, ajustarea lor in functie de cota PD-L in sondaje.
UNPR-ul lui Grabriel Oprea se afla intr-o pozitie inca si mai ingrata: cita social-democratie mai incape intr-o strategie care anunta scaderea tuturor cheltuielior incepind chiar cu cei mai defavorizati dintre români, cale pe care, ca vor sau nu, fostii parlamentari independenti vor trebui s-o sustina prin vot in legislativ?
PSD-ul ar vrea la putere, dar asta dupa alegeri anticipate. Ceea ce presupune ca motiunea de cenzura la adresa guvernului sa nu fie trintita la vot in parlament – totusi, despre cita intelepciune si hotarire politica discutam daca nici macar pentru textul motiunii nu a fost gasita o cale consensuala cu PNL? Dupa vechiul lor obicei, social-democratii sar direct la concluzii si fac teoria guvernarii pentru care… nu exista premisele obtinerii in viitorul apropiat. Oricum, nu alaturi de PNL, partid care dupa avalansa de declaratii populiste din ultima vreme si-a adus aminte de orientarea sa ideologica, precizind ferm ca mentinerea cotei unice de impozitare este mai importanta decit orice alt cost social. “Ii e greu sa-l critice pe Basescu pentru ca propun masuri economice identice”, s-a dumirit Ponta in ce-l priveste pe Crin Antonescu. Care va sa zica a fost nevoie de criza pentru ca partidele opozitiei sa-si aduca aminte in ce parte a esichierului politic se afla fiecare si in ce masura programele lor de relansare economica a României (care doar ei stiu in ce constau sau daca exista) pot fi aduse la un numitor comun. Altul decit demagogia, oare exista?
Radu Lilea
