AcasăOldTratamentul ambulator, fara durere, al herniilor

Tratamentul ambulator, fara durere, al herniilor

Hernia, popular considerata „ruperea praporelui”, este definita medical ca „exteriorizarea unui viscer pe un traiect anatomic preformat”. Cel mai frecvent se exteriorizeaza intestinele sau vezica urinara, iar traiectele anatomice interesate in primul rind sint canalul inghinal, femural si ombilical. Rezultind astfel cele mai intilnite hernii: inghinala, femurala si ombilicala.
Mai nou, influenta anglo-saxonilor in medicina a determinat extinderea termenului de hernie si la ceea ce in România se numea, din franceza, eventratie postoperatorie sau posttraumatica. Astfel, ruperea peretelui abdominal dupa operatii sau dupa lovituri violente, cu exteriorizarea viscerelor sub piele, este denumita, din ce in ce mai des, in loc de eventratie herniepostincizionala sau posttraumatica.
Herniile reprezinta o patologie importanta inclusiv in România, ele afec­tind intre 4% si 12% din populatie (dupa diverse statistici), virsta reprezen­tind un criteriu important de diferentiere, intrucit frecventa herniilor este mai mare la copii (congenitale) si virstnici (slabirea peretelui muscular, alte afectiuni asociate).
Incercari de a rezolva herniile nechirurgical au existat dintotdeauna: punind un banut in buricul copilului sau un ghem si presindu-l, legind cu un briu sau o centura zona herniata sau folosind un dispozitiv medical special creat in acest scop.
Daca o parte din herniile nou-nascutului (cele mici) se rezolva de la sine cu cresterea, restul solutiilor conservatoare sint rezervate persoanelor tarate, in general virstnice, care, datorita bolilor multiple asociate, nu pot suporta o interventie chirurgicala.
Pentru toti ceilalti pacienti cu hernie (adica marea lor majoritate), singura modalitate de rezolvare este cea chirurgicala. Pentru chirurgi, hernia a reprezentat dintotdeauna o problema, deoarece, desi, inca de acum peste o suta de ani s-au imaginat multiple procedee de rezolvare, totdeauna a existat o rata mare de recidive (revenirea herniei). Deci, fiecare scoala de chirurgie a incercat sa gaseasca un nou procedeu, mai bun decit celelalte, adunindu-se asfel peste o suta de tehnici clasice, mai multe decit pentru orice alta afectiune chirurgicala.
Majoritatea acestor procedee au inceput sa rezolve defectul herniar (“gaura” din peretele abdominal) prin diferite modalitati de coasere a muschiului si structurilor aponevrotice din jur, intr-unul sau mai multe straturi, cu diverse fire, de la catgut si matase pina la otel sau chiar siret de piele.
Ceea ce unea insa toate aceste procedee chirurgicale era faptul ca sutura se facea „in tensiune”, adica se coseau in forta structuri aflate la distanta, tragind de acestea pina se apropiau. Aceasta provoca dureri postoperatorii mai mari (prin tractionarea filetelor nervoase) si crea premisele unei recidive, prin taierea de catre fire, uneori, a straturilor musculo-aponevrotice.
Opusul acestor tehnici clasice de reparare a herniei in tensiune este procedeul fara tensiune (tension-free), cunoscut sub numele lui Lichtenstein, chirurgul american care l-a descris si l-a facut cunoscut in toata lumea.
Lichtenstein a incercat la inceput si el sa gaseasca un procedeu care sa fie mai bun decit celelalte cunoscute, suturind meticulos anumite structuri musculare, aparent mai rezistente decit celelalte, ceea ce parea promitator pentru scaderea recidivelor herniare. Ulterior, odata cu cistigarea unei experiente impresionante (are un institut de 11 etaje in Los Angeles unde se opereaza numai hernii), a realizat ca de fapt problema principala a tehnicilor chirurgicale de rezolvare a herniei era tensiunea care se crea intre firele ce incercau sa apropie structurile situate la distanta. De aici a venit si ideea unui procedeu fara tensiune, iar solutia a fost foarte simpla: folosind un petic de material sintetic, asa-numita plasa („mash”), care sa acopere orificiul herniar si sa se sutureze la structurile adincite usor, fara nici un fel de tractiuni.
Rezultatele au fost surprinzator de bune: durerea postoperatorie a scazut semnificativ, iar recidivele au fost aproape inexistente. In plus, folosirea anesteziei locale a adaugat o noua posibilitate in arsenalul terapeutic al herniilor – operatia in ambulator, fara internare, pacientul avind posibilitatea (datorita durerilor reduse date de lipsa tensiunii) sa plece la domiciliu pe propriile picioare la scurt timp dupa interventia chirurgicala.
Cu toate aceste beneficii pe care le aducea noua tehnica, conservatorismul unor chirurgi si-a spus cuvintul si a fost nevoie de mai multi ani pentru ca procedeul sa inceapa sa fie cunoscut in lumea intreaga. Intre timp, calitatea plaselor chirurgicale a progresat, posedind proprietati de generare a cicatrizarii mult mai bune si o toleranta de catre tesuturi aproape totala, iar alti chirurgi au extins chiar folosirea plasei (Stoppa de exemplu), tratind herniile bilaterale cu o plasa mare de 80×30 cm ce intareste tot abdomenul inferior. In Occident, procedeul cu plasa al lui Lichtenstein a ajuns sa urce pe primul loc in ierarhia tehnicilor chirurgicale de hernie si exista deja mai multe variante de plase imbunatatite, unele dintre ele permitind chiar sportivilor de performanta sa-si reia activitatea la 2-3 zile de la operatie. Si in România folosirea tehnicilor „fara tensiune” a devenit uzuala pentru chirurgii deschisi la nou.
De asemenea, practicarea in ambulator, fara internare, a acestor procedee chirurgicale este primita cu entuziasm de pacientii centrului nostru medical. Revenirea in familie, societate si profesie facindu-se extrem de rapid (in 3-4 zile), fara disconfort sau dureri.

Dr. Stefan Jianu
medic primar chirurg, Centrul Medical ProEstetica
Bucuresti, str. Tudor Stefan nr 38-40
tel-fax2305200/2317795
0722525965

author avatar
Ziarul National
Aceasta sectiune stabileste termenii legali si conditiile in care puteti utiliza site-ul
216 afisari
Zenville

Ultimele știri

proger