Taifunul asta financiar nu darima doar industrii, salarii si mall-uri, ci si un mod de gindire. Ma refer la mutatiile suferite de insii normali, nu la barbarii care strigau, imediat dupa revolutie, „IMGB face ordine!”. Ăia au ramas la fel ca in ’90. Dar omul temeinic, care a muncit sa-si faca o casa, si inca una, sa-si ia un teren, si inca unul, va avea de suferit. Astazi, casele si terenurile nu mai inseamna nimic. Mama lui Boc a avut dreptate cind a zis ca „lumea nu mai vrea sa lucre”. Batrina nepervertita de jegul de la oras nu cunoaste, insa, expresii de mare ticalosie urbana, precum „cine-i harnic si munceste are tot ce vrea, cine-i lenes si o freaca are tot asa” sau „fetele bune ajung in Rai, fetele rele ajung unde vor ele”. Timp de citiva ani de acum incolo, parvenitul imobiliar va fi mai amarit decit sarantocul sau parazitul de meserie, pentru ca proprietarii mai au de platit si impozite. Totusi, se mai poate salva cineva? Da. Un evreu batrin m-a invatat ca, in ziua de azi, singurele valori sint banul-ban, in banca sau in buzunar, si clientela.