*Premiera la Teatrul de Comedie*
“Reza face din obisnuitul oricarei zile un mic, hai sa-i spunem «eveniment». Pentru ca o vorba, un gest, o aparent insignifianta clipa de enervare, o semi-jignire pot provoca mini-taifunuri, nu intr-un pahar cu apa ci in orice incapere de burghez pasnic, care numai la asta nu se astepta. Numai asta nu-si dorea. Vintul sufla cu zimbet… dar sufla. Nu sparge geamuri, nici suflete, dar descopera ceva comun multora dintre noi.” – Lucian Giurchescu
Avem doua cupluri distinse, pe care nimeni nu le-ar putea banui de atitudini necivilizate. Cei patru intelectuali se intilnesc pentru a discuta despre faptul ca baietelul unuia dintre cupluri a spart dintii, cu bita, baietelului celuilalt cuplu. Prima impresie: Aaaaaoleu ce plictisealaaaa! Numai ca privirea indiscreta pe care o aruncam in salonul familiei Houillé incepe sa aduca informatii captivante. Michel Huillé (Marius Drogeanu) o prezinta pe sotia sa, Véronique (Tania Popa) drept scriitoare. A scris un capitol intr-un volum colectiv despre Africa. Si tocmai a facut niste clafoutis delicios. De aici incepe distractia. Telefonul domnului Alain Reille (Alexandru Conovaru) suna incontinuu. Fiind avocat, are de aparat, la Haga, cauza unora care au scos pe piata un medicament periculos. Periculos, mai ales, pentru mama lui Michel! Felul in care Conovaru se “serveste” cu prajitura declanseaza primele hohote de ris. Atmosfera astfel detensionata, prilejuieste atacarea unor subiecte mai lejere: clafoutis e o prajitura, o placinta sau o tarta? Evident, detensionarea este doar una de suprafata. Doamnei Annette Reille (Teodora Stanciu) i se face rau de la clafoutis – sau de la nervii stapiniti din ce in ce mai greu? – si vomita pe biblioteca doamnei Huillé si, mai ales, pe albumul Kokoschka, preferatul acesteia. Pentru ca nu reusesc sa ajunga la o concluzie in legatura cu solutionarea problemei copiilor, cei patru devin din ce in ce mai irascibili, lupta cuplu contra cuplu transformindu-se in in lupta dintre soti, cu dezvaluirile unor frustrari indelung ascunse.
Incercind sa obtina o noua clipa de acalmie, Michel scoate la bataie provizia sa de bauturi. Pe masura ce personajele se cherchelesc, umorul atinge apogeul, iar publicul nu se mai poate opri din ris. Tania Popa spune doar “Mda” si sala explodeaza. Teodora Stanciu, distinsa si rafinata, intruchipeaza singurul personaj care ramine, cit de cit, lucid: pentru ca vomita tot timpul, doamna Reille nu apuca sa se imbete ca lumea. Ea doar foarte nervoasa ca sotul ei isi petrece viata trancanind la telefon, iar acum trebuie sa indure si umilinta asta de a-si apara copilul bataus in fata unor oameni opaci. Alexandru Conovaru si Marius Drogeanu sint doi tati depasiti de situatie (si de neveste) care, in unele momente se dovedesc la fel de ”maturi” ca si fiii lor in virsta de 11 ani. Spectacolul este construit din gesturi mici, de o mare expresivitate. Regizorul Lucian Giurchescu exploateaza cu virtuozitate filonul comic (prea putin cunoscut pina acum) al celor patru minunati actori si, impreuna cu ei, ne ofera un spectacol din specia celor pe care ai vrea mereu sa le revezi.
“Doamne… ce macel!” de Yasmina Reza
Teatrul de Comedie, Sala Studio, 2010
Regia si traducerea: Lucian Giurchescu
Decor: Puiu Antemir
Costume: Anca Raduta
Asistent regie: Radu Solcanu
Ilustratie muzicala: Vasile Manta
Distributia: Tania Popa, Teodora Stanciu, Alexandru Conovaru, Marius Drogeanu
Gabriela Hurezean
