Deoarece toate studiile stiintifice legate de terapiile alternative au dus la concluzia ca multimea de vindecatori din acest domeniu se bazeaza in special pe puterea organismului de a infringe boala, geneticienii se concentreaza pe descoperirea unui medicament miraculos care sa ajute celulele sa se autovindece. Teoria sistemelor vii sustine in mod explicit ca toate celulele vii poseda memorie si subsisteme functionale care iau decizii privind desfasurarea proceselor din organism. Primele studii au pornit de la pacientii care au suferit transplanturi de organe (in special transplant de inima), care au scos in evidenta faptul ca, pe linga organul transplantat, se mai transmit si amintiri, tipicuri comportamentale, preferinte si obiceiuri ale donatorilor, mult timp socotite „folclor medical”. S-a pus in evidenta ca procesul de invatare implica in primul rind sistemul nervos si sistemul imunitar, doi factori de decizie in privinta sanatatii organismului. Recenta integrare a teoriei sistemelor cu conceptul de energie, „teoria dinamica a sistemelor energetice”, a dus la ipoteza ca toate sistemele dinamice depoziteaza informatie si energie, in diferite grade. In cazul transplantului de inima, s-a evidentiat ca informatia si energia sint transmise electroenergetic intre creier si inima, creierul fiind capabil sa proceseze prin rezonanta electromagnetica informatia primita de la inima donatorului. Pe baza acestor prime experimente, expertii in terapie genetica au pornit in cercetarea unor modalitati prin care celulele defecte sa fie convinse sa se repare singure. Deocamdata nu s-a descoperit panaceul universal.