Inconstientul colectiv intretine un foc paralizant, absurd si daunator, care hraneste complexul de inferioritate al maselor si lupta lor apriga pentru a obtine respect, apreciere si iubire. De unde pleaca complexul de inferioritate si cum ajunge el sa se manifeste in toate mediile, incepind de la oamenii cu profesii si familii simple si pina la academicieni si savanti? In primul rind, complexul de inferioritate se construieste pe fundatia unei minti incapabile sa inteleaga misiunea de viata a altui om sau propria misiune de viata. Pretentia aroganta a celor din jur de a scoate doar specimene umane supuse, aliniate anumitor standarde intelectuale, sociale sau culturale perpetueaza energia complexului colectiv de inferioritate si da apa la moara fricii, dispretului, urii, lipsei de respect si de afectiune. Pentru a modifica aceasta stare de constiinta care hraneste ura dintre oameni, dispretul, trufia, orgoliul si agresivitatea sau violenta, trebuie sa facem o bresa in constiinta, prin schimbarea perceptiei pe care o avem despre omul inferior sau cel superior. Pentru ca superiorul si inferiorul nu exista in mod concret, cit sint creati de mintile noastre.
Ratiunea folosita in sensul ei strict ne va spune instantaneu ca lumea ar trai o drama daca toti oamenii ar fi savanti sau academicieni. Cine va mai cara bolnavii pe targa in spitale, in lipsa brancardierului care a ales sa invete mai putin la scoala? Cine ar conduce tramvaiele, autobuzele, avioanele, cine ar matura strazile si cine ar face piinea pe care o cumparam zilnic? Ratiunea va induce in minte constientizarea automata a faptului ca un copil nu este vinovat pentru ca nu invata destul de mult sau nu are un comportament destul de agreabil. El va fi stimulat si incurajat in mod creativ spre acel domeniu in care isi poate manifesta talentul. Caci trebuie sa fii talentat si pentru a fi un sofer bun, si pentru a fi un bucatar excelent, si pentru a fi un inginer remarcabil sau un om de afaceri stralucit. Pina si curatenia casei devine o arta, caci fiecare mina lasa in urma ceea ce pune cu sufletul si cu talentul sau. Acceptind ca talentul si preocuparea fiecarui om il plaseaza in sensul vietii sale, vom privi lumea din jur dintr-o stare de constiinta relaxata si capabila sa aprecieze. Aroganta, tendinta de a dispretui prestatia altui om sau talentul sau (chiar daca acesta este doar orientat catre a ridica fiare si a zugravi case) ar disparea in clipa in care am fi constienti ca lumea nu poate functiona fara oricare dintre oamenii care sint prezenti acum si aici. Ei se afla in sensul vietii lor si acesta nu este superior sau inferior, cit vital. Este vital sa avem bucatari, zugravi, constructori, frizeri, mineri etc. Fara ei lumea ar fi cu adevarat saraca. Sa-i apreciem si sa le multumim – asadar – pentru rolurile pe care si le-au asumat in viata. Si asa ne vom vindeca pe noi insine de sentimentele de inferioritate sau de superioritate care ne bintuie. Lumea ar fi mai putin separata si mai „puternica” din punct de vedere al energiei si al constiintei daca am elibera perceptiile prin care vedem inferioritatea sau superioritatea in ea. Micul si marele, plinul si golul, frumosul si uritul, scundul si inaltul sint aspecte care dau diversitatea in care ne miscam. Asa incit toate aspectele umane sint justificate si utile in planul Divin. Orice fiinta are un sens exact asa cum este ea, iar sensul ei priveste diversitatea si serviciul pe care fiecare il aduce intregului, exact in forma in care exista acum.
National
