In mod cert, nu vinzarile aduc profit pe timp de recesiune si cu atit mai putin nu belsugul ce curgea pina acum din nevoia brandurilor de a cheltui colosal pe expunere si advertising. Cum pot rezista atunci prestigioase reviste de moda pe o piata din ce in ce mai precara? Isi gaseste sponsori pe care ii promoveaza la rang de valoare proaspat descoperita, necesara in buna evolutie a industriei modei.
Astfel, cel mai recent numar al uneia dintre cele mai exclusiviste si traditionaliste reviste de moda din lume, L’Officiel, apare insotit de un supliment de calatorie dedicat…Uzbekistanului. Aparent, nimic in neregula, atita vreme cit acesta s-ar fi conturat pe drept cuvint ca un mini-dosar orientat catre savoarea culturala de nedescris a acestei tari. Ceea ce nu este cazul. Am descoperit, insa, in paginile sale un elogiu extins adus atit presupusei mode (?!?!) ce pare sa mijeasca in inima unei tari evident rupte de polii modei mondiale, cit si fiicei presedintelui Uzbekistanului, “viceministru al afacerilor straine, absolventa de Harvard, pasionata de acte umanitare si o fina consumatoare de frumos”, asa cum sta scris negru pe alb. Pe linga toate acestea, insa, Gulnara Karimova este introdusa cititorilor si ca o impatimita a modei, colectia ce ii poarta semnatura fiind prezentata recent la Milano. Cum au devenit francezii atit de sensibili la multiplele valori ale unei natiuni a carei existenta nici macar nu o luau in calcul pina acum doi ani? Asemenea cazului Vogue pe care l-am dezbatut zilele trecute (dintre care amintim copertele “promotionale” GAP in editia Vogue France sau recenta licitatie de 14.000$ pentru a petrece o saptamina in birourile redactiei Vogue USA) , intrebarea care se insinueaza este pina unde vor merge asa-zisele “combinatii” pentru a sustine financiar o publicatie ale carei costuri sint mult peste posibilitatile pietei actuale? In mod incontestabil nici una dintre acestea nu a ramas la adapostul integritatii, iar compromisul a devenit principalul factor de subzistenta in contextul actual. Ceea ce stim cu siguranta este ca acesta ar putea fi marcat simplu drept momentul in care a inceput degradarea constienta a unor produse a caror prestanta s-a cladit in decenii. Tristetea vine din faptul ca o continuare nu va intirzia sa apara.
Fashion Hunter
