Traditia “tarimurilor vii” cuprinde din vremuri ancestrale apa, ca element etern. Jiul vine de la “apa jie”, dupa pronuntia neaosa, ceea ce inseamna “apa vie”. In Valea Jiului, multe izvoare sint protejate de capete de cai din lemn, fara ochi, un obicei care se pierde in negura timpului. Manastirea Tismana, situata la 30 de kilometri de Tirgu Jiu, este printre cele mai vechi asezaminte monahale din Ţara Româneasca. Numele vine de la “pomul vietii”, tisa, care impadurea pe vremuri aceste locuri. Alexandru Vlahuta, mare colectionar de folclor, descria zona ca „o lume de inchipuiri si basme”. Paul de Alep – arhidiaconul si insotitorul Patriarhului Macarie al Antiohiei – o descria ca fiind „fara seaman, nici in aceasta tara, nici in alta, prin frumusetea asezarii, prin multimea apelor sale si intarirea naturala”. In sudul bisericii se afla pestera Sfintului Cuvios Nicodim (26 dec. 1406), care a intemeiat manastirea in secolul al XIV-lea, cu sprijinul material al domnitorilor Basarabi, “Patriarhii lui Sarabba”, cum li se spunea in mediul initiatilor in comorile sacre. Se spune ca „Sfintul Nicodim a cautat timp indelungat pe valea riului cu apa vie stinca Starminei, cu cascada sa, loc stravechi de cult”. Legenda spune ca primul lacas ridicat pe stinca de sub Starmina a fost construit din lemnul unei tise, iar localnicii spun ca de sub aceasta stinca incepe „tarimul nemuririi”! In Pestera Gavanului din Podisul Somesan, se afla cea mai mare cascada subterana din România, cu o cadere de 52 de metri. Oamenii de prin partea locului o numesc Gura Cerului. De fapt, nu exista cuvintul pestera in vocabularul popular, ci doar gura sau gaura, depinde spre ce tarim se deschid “portile”. La Gura Cerului se deschid cerurile in anumite perioade si oamenii pot sa vada maretia divina!