Am vorbit ieri despre “greselile din trecut”, care pot lua forma unui eveniment traumatizant daca ne mentinem tendinta de a ne invinovati sau pe aceea de a proiecta vinovatia asupra altei persoane. Cheia iesirii din trauma incepe cu “asumarea responsabilitatii” pentru decizia/alegerea din trecut, indiferent daca a fost exclusiv a noastra sau ne-a impulsionat cineva catre acea greseala. A ne asuma responsabilitatea presupune, insa, nu doar o declaratie de intentie, desi intentia singura are putere si sprijina ulterior din launtrul nostru procesul de vindecare. Dupa ce ne-am declarat intentia (chiar in scris si este indicat sa folosim “scrierea” intr-un proces terapeutic, intrucit mobilizarea energetica in scris este triplata) de a ne asuma responsabilitatea pentru cele intimplate in trecut, este obligatoriu sa gasim ginduri, trairi si perceptii mai bune fata de noi insine ca si fata de alti oameni implicati in evenimentul cu pricina. Schimbarea punctului de perceptie sau a modului in care gindim, simtim si traim o situatie creeaza vindecari miraculoase. Ne face mai buni, mai capabili sa acceptam, sa iubim si sa intelegem lumea, ca si pe noi insine. Fara a ne schimba perceptia despre parintii nostri, despre oamenii apropiati, despre lumea inconjuratoare nu realizam vindecarea emotionala pe care-o dorim si, in consecinta, nu atragem situatii si evenimente de viata diferite. Ceea ce consideram a fi fost “eveniment traumatizant”, fie din eroarea/greseala personala sau izvorita din eroarea/greseala altor oameni poate deveni o energie impovaratoare (un tipar mental inconstient), care atrage spre noi acelasi tip de eveniment, dar cu alte persoane. Acelasi tipar negativ creat in copilarie prin perceptia ca “barbatii sau femeile” (dupa caz) sint rai, molesiti, apatici, incapabili, prosti, agresivi, distructivi etc. continua sa atraga parteneri de viata, colegi de serviciu, de afaceri, prieteni si persoane asupra carora proiectam continuu – dar inconstient – aceeasi perceptie. Un tipar de acest fel nu dispare pina cind nu devenim constienti de prezenta lui si nu ne schimbam perceptia! Cu alte cuvinte, pina cind nu vedem bunatatea, frumusetea, generozitatea, increderea, speranta, bucuria, iubirea sau orice altceva ne dorim de la viata, nu le putem avea. Ceea ce avem, frumos sau detestabil in viata, are un corespondent in trairi. Ceea ce ne displace profund a fost cindva ingropat in subconstientul nostru; a fost reprimat. Iar ceea ce a fost reprimat nu este ascuns, ci se manifesta sub forma problemelor de viata ce ne inconjoara. Convingerea nevindecata ca “am gresit” nu trebuie incurajata si lasata nevindecata pentru ca ea devine un tipar care, pe de o parte ne atrage sa gresim din nou, iar pe alta parte ne incurajeaza “starea de victime versus agresori”, la rindul ei responsabila de atractia agresorilor si a victimelor. Aceasta face sa agresam si sa fim agresati pina cind ne asumam responsabilitatea si intelegem viata noastra diferit. Restabilirea procesului propriu de gindire si simtire este ceea ce avem de facut atunci cind suferim, indiferent din ce motiv apare suferinta. Orice eveniment traumatizant din trecut care n-a fost vindecat apare si acum in viata noastra deghizat in straiele altor probleme si persoane. Cert este ca traumele, greselile, perceptiile gresite din trecut pot fi vizualizate clar de catre oricine, dar pentru aceasta omul are nevoie de o schimbare radicala in sine.
National