Intreba ieri cineva pe Internet ceva de genul acesta: „Ce sa faci atunci cind in mod clar ai avut o alegere gresita, precum o intrerupere de sarcina? Sa te caiesti pentru greseala, sa te gindesti la ea in fiecare zi sau sa te concentrezi doar asupra alegerilor pozitive de acum?”. Din punctul nostru de vedere, simplul fapt ca cineva crede ca „a gresit”, a creat cuiva o suferinta, a facut un lucru rau sau a pacatuit cumva trebuie adus in constiinta inainte de orice. Odata constientizata problema, framintarea, situatia, omul se caieste deja. Daca nu s-ar cai, daca nu ar crede ca a facut ceva rau, nu si-ar pune problema sa indrepte raul cu pricina. Asadar, orice ati gresi, daca deveniti constienti de greseala, va si asumati greseala si va caiti pentru ea. Ceea ce aveti de constientizat in continuare este faptul ca, in momentul in care ati decis sa faceti intreruperea de sarcina (sau orice altceva) ati avut argumente care pareau logice, rationale sau reale in momentul cu pricina. Va aflati intr-o anumita situatie, intr-o anumita stare emotionala si de constiinta si, chiar daca s-a dovedit a fi o decizie gresita, ati avut argumente atunci pentru a o lua. Asumati-va decizia. Autoculpabilizarea sau culpabilizarea altei persoane pentru situatia, alegerea si decizia noastra ne indeparteaza de puterea care ne ajuta sa nu mai repetam greselile din trecut. Asadar, a renunta la autoinvinuire si a ne asuma responsabilitatea pentru decizia din trecut este un pas psihologic urias, care ne sprijina ulterior sa nu mai repetam aceleasi greseli. Orice decizie gresita ati fi luat, incetati sa va mai invinuiti. Atit ati putut face atunci, asa a fost posibil sa alegeti din acea stare a constiintei in care va aflati in momentul acela. Daca alta persoana v-a influentat decizia, alegerea si v-a determinat prin atitudini sau comportamente diferite sa alegeti gresit, iertati acea persoana si amintiti-va ca, pina la urma, singuri ati decis. Exceptind situatia in care v-ar fi amenintat cineva cu o arma pentru a gresi, noi luam deciziile in ce ne priveste si avem nevoie urgenta si stringenta sa ne asumam responsabilitatea pentru ele. A fi onest inseamna a fi responsabil. A fi integru si a spune adevarul inseamna a-ti spune adevarul tie insuti. Cind alegem sa iubim si sa fim mai buni decit sintem in acest moment, prima renuntare pe care o facem este renuntarea la invinuire si autoinvinuire. „Atit si asta am putut face” este adevarul oricui greseste, indiferent de greseala facuta. Schimbarea noastra si alegerile pozitive, alegerea de a ne ridica din conditia umana plina de suferinta, de ura, de nefericire, de vinovatie se intimpla in noi atunci cind nu mai vrem sa repetam greselile din trecut. A ne invata lectiile de viata din greseli inseamna a ne vedea greselile ca pe niste invatatori drastici, puternici si demni de toata atentia. A le repeta, insa, presupune un esec in procesul de invatare. Ceea ce gresim repetat contine o lectie neinvatata. Sa vedem care-i lectia, s-o extragem de acolo si sa ne concentram apoi asupra lucrurilor bune ale vietii. Nu trebuie sa intirziem veacuri in sentimentul de vinovatie, in cainta si-n suferinta, cit sa intelegem ca toate greselile ne invita la mai multa constienta si intelepciune, la mai multa iubire de sine si de altul. Cu alte cuvinte, privim eroarea de la nivelul de constiinta de acum, ceea ce ne ajuta sa vedem – deja – ca am gresit pentru ca n-am fost constienti si de existenta altei optiuni.
National