Nici o putere din Univers nu-ti impune ce sa simti!

Cum alegi sa traiesti, sa vorbesti, sa gindesti, sa te comporti? Ce alegi sa simti si ce sentimente retii ca fiind ale tale, din multimea de sentimente care fac parada zilnic in interiorul tau? Caci aceasta este viata ta; o parada de ginduri, de sentimente, de emotii, un du-te/vino, un furnicar, in care trairile tale joaca rolul furnicilor. In acest musuroi nevazut, tu decizi asupra carui gind, imagine sau sentiment vrei sa te concentrezi! Daca trece regina furnicilor sau iubirea prin sufletul tau, s-ar putea sa te bucuri, s-o retii, sa te gindesti la ea din nou si din nou. Daca dragostea te-a ranit in trecut ori tu ai ales ca ea sa te raneasca, atunci te va infricosa aparitia sa in tine. Te va deprima. Si atunci vei retine furnicile fricilor tale si furnicile care reprezinta – simbolic – suferinta din dragoste. Tu alegi. Trairile tale vin si pleaca. Gindurile vin si pleaca. Tu retii ceea ce vrei sau nu vrei. Tu decizi ce este adevarat pentru tine si ce nu recunosti ca fiind adevarat. Tu alegi daca vezi primavara si zarzarii imbracati in florile bucuriei ori daca ura, agresivitatea, gunoaiele, hirtiile mototolite ori mizeria si deprimarea ocupa vederea ta. Orice lucru la care esti atent tinde sa devina un soi de ”al tau” si un soi de “tu”. Cind esti atent la un ciine, nu poti vedea o pisica si, daca iti indrepti atentia catre iubire, nu poti vedea ura. Este imposibil sa simti si sa gindesti suferinta, daca esti atent la iubire. Este imposibil sa gindesti ura, daca esti atent la iertare. Tu alegi ceea ce gindesti. Tu retii gindurile si trairile, asa cum un gardian alege cine intra sau nu in incaperea pe care o pazeste! In imperiul trairilor nu exista nici o interdictie. Ai permisiunea si libertatea absoluta de a gindi si a simti orice alegi singur. Problema este aceea ca nu-ti recunosti aceasta libertate. Tu crezi ca exista “altii” in lume, in interiorul tau sau in sferele nevazute ale existentei, capabili sa-ti impuna gindurile, trairile si chiar comportamentele tale. Tu crezi, inca, in mod naiv ca esti nervos si suparat pe “altul”, ca acela iti face zile fripte ori te obliga sa fii rau, sa te comporti ca un mitocan ori sa-ti dea dreptul de a spune orice iti trece prin minte, fie de dragul dreptatii, fie de dragul adevarului. Crezi ca esti trist din pricina altora si crezi ca altii te frustreaza, altii te fac nefericit, altii sint “vinovati”! De fapt, tu alegi, tu ramii in dragostea pe care o simti ori in pilpiirile de ura si de durere ale inimii tale. Nici o forta din Univers nu-ti impune ce sa simti, ce sa gindesti, ce sa traiesti si cum sa te comporti. Nici Dumnezeu, nici Lucifer, nici mintile altor oameni nu te pot retine in minie, daca tu nu alegi sa ramii in ea. Minia vine, dar trece. Frustrarea vine si trece. Tristetea vine si trece. Esti in interiorul tau ca la o parada; trairea asupra careia te fixezi devine adevar. Ea ramine la tine atita vreme cit esti atent la ea. Cit o hranesti. Cit o crezi reala. Si, iata, tu alegi ce anume devine real pentru tine si ce nu. A retine iubirea, iertarea, frumusetea si bucuria este o alegere care face din tine un om constient, rational si luminos. Aceasta nu-i o alegere care te face popular in lume, dar este una care-ti reda libertatea si te ajuta sa te simti mai bine in pielea de “om”. Si nu-i o alegere care te poate catapulta social, uneori dimpotriva; poti fi nevoit sa te mai retragi, sa stai ceva mai departe de tumultul lumii. Dar, cu siguranta, este o alegere care-ti formeaza caracterul, iar caracterul te face curajos, onest, iubitor, intelept si capabil sa discerni intre bine si rau!
National