In fata teatrului Metropolis, pe strada Eminescu, duba de gala: mare, alba, curata, dar cu geamuri mici, zabrelite. I-a adus pe actorii care isi ispasesc greselile la penitenciarele din Ploiesti si Tirgsor. Am mai vazut spectacole cu detinuti, i-am vazut de aproape si pe cei care au jucat in “Eu cind vreau sa fluier, fluier” si, chiar daca au faptuit infractiuni grave, mi-am descoperit un surprinzator sentiment de compasiune. Pentru acesti oameni, faptul ca li s-a incredintat un rol intr-un film sau un spectacol de teatru, a fost singurul lucru bun care li s-a intimplat in viata si care le-a redat increderea in ei si in cei din jur. Paradoxal, niste oameni care au incalcat legea si drepturile omului devin purtatorii unui puternic mesaj social, aducind pe scena povestile reale ale unor martiri ai luptei pentru drepturile omului. La inceput, scena este invadata de umbre ce ratacesc in cautarea sinelui pierdut. Unul cite unul, actorii se desprind din masa amorfa, devenind una dintre cele 51 de personalitati intervievate de Kerry Kennedy. Cu un talent iesit din comun, Ciprian Valentin Agapin interpreteaza cinci personaje ce transmit mesaje impresionante. In rolul lui Elie Wiesel, povesteste despre chipurile copiilor transformate in rotocoale de fum, la Auschwitz. “Sper ca trecutul meu – spune Elie Wiesel, dar si omul privat de libertate – sa nu devina viitorul copiilor vostri!” Elena Purdel retraieste povestea cutremuratoare a Dianei Ortiz care, dupa ce a fost violata de un politist, in Guatemala, a fost aruncata intr-un put cu cadavre. Cosmina Mirela Brezeanu se transforma in jurnalista Rana Husseini, care a indraznit sa dezvaluie lumii modul in care o tinara musulmana a fost condamnata la moarte de familia ei, pentru “delictul” de a fi fost violata de propriul frate. Ioan Ciocodei, in rolul lui Harry Wu, transmite cu o forta absolut admirabila, umilinta la care sint supusi, in China, muncitorii laogai, adevarati sclavi in lagarele de munca fortata. Adelina Popovschi (Fauzinda Kassinja), probabil, cea mai tinara actrita din distributie, a fost eliberata de curind si, anul acesta, va da admiterea la Facultatea de Teatru. Cu talentul ei, are toate sansele sa reuseasca. Asa cum si colegii ei, care au ajuns “voci din intuneric” pentru ca au ucis sau au vindut droguri, au sansa sa se redescopere ca oameni buni, dupa ispasirea penitentei.
“Cind s-a inchis in spatele meu usa de metal a penitenciarului, am inghetat. Am dat probele, am facut distributia. Am inceput repetitiile. In fiecare saptamina, mergeam o zi, in penitenciar. Proaspetii mei actori se descurcau bine. Faceau marturisiri, rideau, scriau impresii. Uitau unde sint. Cred ca s-au descurcat foarte bine. S-au schimbat, s-au dezvaluit. Povestea fiecaruia este un film. Am invatat de la ei foarte multe.”
Anca Maria Colteanu
“Imi plac foarte mult repetitiile pentru ca necesita maxima concentrare, ceea ce ma face sa uit de situatia in care ma aflu si ma trimite in lumea pierduta a copilariei. De cele mai multe ori uit ca ma aflu in acest loc pustiu si-ntunecat, in care nu-mi gasesc sentimentele pierdute. Acum am din nou sentimente, emotii si trairi prin care nu credeam ca o sa trec vreodata.”
Adelina Popovschi
*“Spune adevarul puterii. Voci din intuneric”*
Scenariu de Ariel Dorfman, dupa volumul “Spune adevarul puterii. Aparatori ai drepturilor omului care transforma lumea” de Kerry Kennedy
Regia: Anca Maria Colteanu
Muzica: Davide
Realizatori video: Ruxandra Manaila&Davide
Asistent regie: Gina Alina Patilea
Coordonator proiect: Corina Negritescu
Distributia: Ciprian Valentin Agapin, Justinian Virgil Raducu, Ioan Ciocodei, Stefan Florin Nan, Laurentiu Ioan Cantauz, Stefan Duma, Claudiu Romulus Melnic, Roxana Pascu, Elena Purdel, Elisabeta Floarea Marian, Adelina Popovschi, Cosmina Mirela Brezeanu, Elisabeta Nicolescu
Gabriela Hurezean
