Doua evenimente au fost puse in scena pentru a face antren de sarbatoarea muncii: manifestatiile de protest ale PSD si premiera comediei “Uniunea Nationala pentru Progresul României” la Teatrul de Revista.
In ziua in care clasa muncitoare sarbatorea cu gratare, iar tinerii cu simpatii guevariste invadau Vama Veche pentru a se scalda in valuri de bere, stinga politica româneasca, inspirata cum o stim, s-a gindit sa iasa la rampa pentru a-si afirma identitatea (cita i-a mai ramas din ce n-a avut). Asta in lipsa publicului care a lasat deoparte pentru un weekend grijile de zi cu zi si in ciuda traditiei pe care tocmai PSD-ul a perpetuat-o ani la rind: chiolhanul cu mici, muzica si inghesuiala.
„Noi sintem români”: cei de la UNPR si-au ales imnul, dar se pare ca Gabriel Oprea nu stie ca românilor – si ma refer acum la cei sensibili la refrenele socialismului – nu le prea pasa de politica in sfinta zi de 1 mai. Nici de manifestantii veseli ai UNPR, nici de cei tocmiti de PSD ca sa danseze in fata Guvernului pe ritmurile jalnicei parodii “Pinguinul”. Social-democratii din Kiseleff n-au inteles ca Vanghelie in rol de agitator ideologic nu e tocmai potrivit: pentru acordurile militante n-are ureche. Pentru asta, PSD trebuia sa-l aduca la Bucuresti pe Mazare – omul macar si-a facut stagiul necesar pe continentul unde un imn asmute masele, schimba guvernul, porneste revolutia si reda plebei pofta de samba si de viata. Vanghelie e bun de pastrat pentru momentele cu adevarat sarbatoresti, cind PSD-ul revenit la putere isi va aminti de muncitorime, o data pe an, de 1 mai, cum ii e obiceiul.
Am pus „revenire la putere” si PSD in aceeasi fraza? Uitasem o secunda de UNPR-istii lui Oprea, pardon, „fripturistii” cum bine i-a etichetat micul Titulescu.
Radu Lilea