Camasa de fprta: Umbra nucului batrin

“Stalin si poporul rus, libertate ne-au adus! Stalin si poporul rus, libertate ne-au adus!” Napoleon impreuna cu un grup de nebuni s-au strins ieri, de unu mai, in curtea stabilimentului si striga din toti rarunchii. Ma uit timpit la ei si incerc sa inteleg. Ce naibii mai are Stalin cu neuronii nebunilor acu’ in anu’ de gratie 2010? Ii astept sa se linisteasca. Dupa vreo ora de scandat tac. Ma apropii de Napoleon. “Ce-ati patit tata?”, intreb. “V-ati tacanit de tot”. “Nene Pandane. Nu vezi? Nu intelegi? Cea mai buna, libera si linistita tara am avut-o dupa ce au venit rusii. Chiar daca au decimat intelectualii in lagare, noi, oamenii simpli am dus-o bine. Foarte bine. Tatucu’ Stalin ne-a dat case, locuri de munca, liniste. Acum? Uita-te si tu… Somaj, foamete, terorism, frica. Chiar si tu Pandane… De ce nu pleci din stabiliment? Pentru ca lumea de afara te sperie. Am dreptate au ba?”. “Ai ma nene Napoleon. Ai dreptate. Dar totusi sa strigati tu si acolitii tai de la sectia paranoia o ora nu e cam mult?” “Nu e deloc mult. Am strigat sa auda cei de dupa gard. Sanatosii. Sa-si puna si ei niste semne de intrebare. Sa-si dea seama ca democratia in care traiesc e o iluzie mincinoasa. Si sa stii Pandane ca avem de gind sa facem scandari d-astea in fiecare zi. Sa bage gorobetele si el la cap ceva.” “Aoleo!! O sa strigati in fiecare zi de Stalin?!” “Nu Pandane, fiecare zi de strigat va avea o alta tematica.
De exemplu, miine o sa strigam «Michael Bloomberg nu uita, România-i tara ta!». De ce strigam pentru primaru’ din New York? Pentru ca a fost felicitat de presedintele Obama ca a gasit masina cu bombe, evitind astfel noi manifestatii de protest pe Wall Street a oamenilor simpli impotriva bancilor care au adus omenirea la sapa de lemn. Si nenea primaru’ ar trebui sa vina si in Bucuresti sa gaseasca ceva ca cica ies toate sindicatele in strada”. „Napoleoane nu pot sa zic decit ca esti dus, tata. Dus rau de tot. Dus cu pluta prin universu’ gindirii. Da’ esti baiat bun totusi. Si sesizezi chestii care noua ne scapa”, zic si ma retrag la umbra nucului batrin.
Pandan Bogturu