Era frumos. Un tren de noapte. Un nas ingaduitor si cu plozi acasa. Navetisti cu fete tepoase si haine din pinza de sac, intre statiile Ciulnita si Fetesti. Mireasma de Asie a Dobrogei, in gara Medgidia. O sticla de votca si un casetofon la sapte-opt tineri. Discutii speriate despre absentele din catalog, fiindca fugeam de la scoala inca de joi si se invata inclusiv simbata. Ora 5 dimineata, pe peronul din Neptun, aflat intr-o padurice. Militieni patrulind la rascrucea Olimp (stinga) – Neptun (dreapta) – vila lui Ceausescu (inainte). Sute de adolescenti pe terasa Amfiteatru. Rana de cupru a rasaritului pierduta in sampania valurilor. Camere neincalzite de hotel. Conserve cu fasole si gindaci la Alimentara, snitele inecate in ulei la restaurant. Bere, apa minerala in (foste) sticle de ulei, la jumatate – din patru ape, trei aveau ulei. Ţigari BT, Vikend, DS. Fete mindre de egarii lor (500 de lei perechea, in talcioc). Rockeri beti, dormind pe nisip, inveliti in copertinele smulse ale umbrelelor de plaja. Chitare, acoperind jelania muezinului din Mangalia.
Asa era de 1 Mai, inainte de ’89. Ceausescu si comunistii nu erau cu noi. Sau erau, dar ii ignoram, pentru ca tineretea noastra invingea toate frinele lor.