Viata miniosului, viata in preajma unui minios!

„Sa nu apuna soarele peste minia voastra”, ne spune Biblia si aceasta este una dintre cele mai pline de miez afirmatii. Biblia nu ne spune: „Nu te minia. Nu fi niciodata furios. Fii numai bun, agreabil, frumos si plin de caldura”. Nu, ni se spune „sa nu apuna soarele peste minia voastra”. Adica, puteti sa va miniati. E-n firea lucrurilor sa simtiti minia. Furia. Iritarea. Enervarea. Este inevitabil sa te infurii. Si, daca ne ducem cu gindul spre Biblie, ne amintim ca si Iisus s-a infuriat pe vinzatorii din templu. A fost un moment, o situatie, dar toate situatiile vietii lui Iisus sint un simbol pentru existenta umana. Minia este in firea omului, ca toate trairile. Dar, sa nu adormi cu „minia in tine”. Aceasta-i afirmatia. Sa te infurii si sa scapi de furie apoi cit se poate de rapid. Studii moderne arata ca un moment de furie inseamna costuri uluitoare pentru corpul nostru, caci catecolaminele (substantele responsabile de producerea stresului) varsate in corp printr-un moment de furie deterioreaza functionalitatea noastra in asa masura, incit avem nevoie de sase ore pentru recuperarea starii de bine a corpului fizic. Imunitatea, metabolismul, functionalitatea tuturor parametrilor normali ai organismului sint perturbate. Ce se intimpla, insa, daca adormim plini de amaraciune si de furie? Ce se intimpla cu miliardele de celule si de fiinte vii, existente in corpul nostru cind – in mod iresponsabil – devine mai importanta dreptatea pe care o sustinem prin minie decit sanatatea si starea noastra de bine? Caci despre asta-i vorba: minia ne cuprinde atunci cind dreptatea ni se pare sabotata de ceva sau de cineva. Cind vedem in jurul nostru inconstienta altora – precum a vazut Iisus inconstienta vinzatorilor din templu – putem sa ne lasam cuprinsi de minie. Adesea, minia poate fi educativa pentru cei ce nu pot intelege, percepe sau indrepta erorile lor in alt mod. Dar, educatia miniei proprii devine, la un moment dat, in experienta umana, o necesitate stringenta, care are legatura cu autoprotectia. Cu protejarea propriei noastre fiinte de raul (toxicitatea) ce se varsa in noi prin minie. Si atunci ne putem pune intrebarea: Oare-i mai important sa ma otravesc pastrind minia, supararea, lipsa de iertare si de bine in propriul meu corp, in mintea si-n sufletul meu sau ma simt dator fata de mine insumi sa-mi pastrez sanatatea si sa gasesc o solutie benefica fiintei mele? Bineinteles ca ultima varianta este de preferat, desi multi oameni nu mai apeleaza la ea de multa vreme. Multi oameni continua sa fie furiosi in numele propriei lor dreptati, continua sa se infurie si sa se intoxice singuri chiar si ani intregi. Ei nu fac altceva decit sa repete un program mental si emotional, care intra in reflex, devine un mod de viata si-un fel de a fi, chinuitor pentru sine, ca si pentru aceia ce le sint in preajma. Minia devine un obicei si inca unul care predispune la vampirism. Oamenii aflati in preajma unui minios incurabil, a unui om in permanenta irascibil si greu de multumit devin un soi de victime, la fel de prabusite energetic ca si miniosul. Viata acestor oameni sau viata in preajma unui minios – oricit de indreptatit ar fi el – pare a fi un fel de a urca Everestul si a aluneca zi de zi mai mult decit ai urcat inainte. Minia are multiple fatete despre care vom mai vorbi. Pina atunci, e de retinut „sa nu apuna soarele peste minia ta”, indiferent cine si ce anume ti-a provocat-o.
National