Aud niste plinsete pe holul stabilimentului. Ma precipit afara sa vad ce se intimpla. Femeia de serviciu, tanti Nutica, plinge disperata. “Aoleo’, nu ma dati afara domn’ doctor ca am rate de platit”. “Stiu Nutico, da’ nu mai avem buget si pentru salariul tau”. “Si io ce fac domn’ doctor? Imi ia banca casa!”. Domn’ doctor nu-i raspunde. Se intoarce pe calciie si pleaca aproape in fuga. Nutica ramine descumpanita, cu privirile aruncate pe jos. Gogu de la cazane, atras si el de plinsul femeii se apropie de ea si incearca sa o incurajeze. “Vezi Nutico, si eu am credite. Nici eu nu am bani sa le mai platesc. Dar ce sa fac. Asta e. Doar nu ma baga la puscarie pentru 2.000 de dolari. Stai linistita Nutico, o sa gasesti tu de lucru. Nu mai dispera…
”Mi-aduc aminte de domn’ Cornel internat la sectia de maniaco-depresivi. Fost om de afaceri, si-a pierdut mintile dupa ce a venit criza. Avea afacerile facute pe credit si cind treaba n-a mai mers, banca i-a luat tot. Si el a innebunit. Nu spune decit “Ne-au vindut pe toti”. Abia acum inteleg ce a vrut sa zica domn’ Cornel. Dupa ce au vindut toata economia tarii, guvernantii, incurajind creditarea, si-au vindut indirect si propriii cetateni. Cu alte cuvinte sintem o tara de Nuti si de Gogu. Totul este ipotecat bancilor. Nu numai pamintul si economia sint date bancilor (indirect), ci si vietile oamenilor care-l populeaza. Cum am ajuns aici? Nu stiu… Dar a fost odata un mare om, pe numele sau Thomas Jefferson (fost presedinte al Americii) care, acum 200 de ani spunea, despre banci urmatoarele: “Cred ca bancile sint mai periculoase pentru libertatile noastre decit armatele regulate. Daca poporul (american) va permite vreodata bancilor sa controleze emisia de moneda (creditul), mai intii prin inflatie apoi prin deflatie, bancile impreuna cu corporatiile ce vor creste in jurul lor vor lua oamenilor intreaga avere pina cind copiii lor se vor trezi fara case pe un continent al caror parinti l-au cucerit.” Ce pacat ca e prea tirziu…
Pandan Bogturu