Remarcat in politica doar ca baron liberal de Iasi si finantator la greu al ultimilor doi lideri PNL (Tariceanu si Antonescu), Relu Fenechiu s-a gindit sa transforme dreptul de proprietate al românului asupra propriei sale case intr-un alt act bun de sters la fund – cam asa cum sint majoritatea legilor scumpei noastre patrii, România.
Asta prin intermediul legii privind regimul infrastructurii retelelor de comunicatii electronice – proiect initiat de majoritatea membrilor Comisiei pentru tehnologia informatiei si comunicatiilor (prezidata de deputatul PNL Relu Fenechiu). Propunerea a fost adoptata, ieri, de Senat si asteapta acum binecuvintarea Camerei Deputatilor. Dar, ca sa nu plictisim cititorii, trecem direct la capitolul II, “Dreptul de acces pe proprietati”, unde deloc distinsul deputat liberal scrie negru pe alb: “art.5. – (1) Furnizorii de retele publice de comunicatii electronice beneficiaza de acces pe proprietati pe, deasupra, in sau sub imobilele proprietate privata, numai in masura in care sint indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
a) dreptul de folosinta asupra imobilelor in cauza nu ar fi afectat sau ar fi afectat intr-o masura nesemnificativa prin efectuarea acestor lucrari sau, daca un alt furnizor de retele de comunicatii electronice autorizat in conditiile legislatiei din domeniu comunicatiilor electronice a efectuat deja lucrari de acces pe proprietati pe, deasupra, in sau sub imobilele in cauza, dreptul de folosinta asupra imobilelor nu ar fi afectat in mod permanent de o restringere suplimentara prin efectuarea unor noi asemenea lucrari”.
*Liberalului i se rupe de sfinta proprietate*
Si acum traducerea: legea lui Fenechiu permite oricarei persoane care se ocupa de astfel de retele electronice – fie el si banalul cablist – sa-ti intre neinvitata in casa, ba chiar si sa-ti darime cite un perete, ceva, daca are chef sa-si instaleze si/sau modernizeze instalatia. Evident, fara a-ti “afecta in mod permanent” dreptul de folosinta asupra imobilului in cauza, ci doar cit sa te umpli de moloz si nervi pe o perioada determinata. Deontologia profesionala nu ne permite sa apelam la cele mai potrivite cuvinte, chiar daca ele figureaza in DEX, pentru a cataloga gindirea si opera lui Fenechiu. Raminind insa in limitele decentei, putem sa amintim ca parlamentarii ne deschid noua, cetatenilor obisnuiti, usile si casele, in timp ce ei nu stiu cum sa-si mai ingroape toate datele referitoare la averile, la relatiile si la avantajele pe care cu multa nesimtire si le trag de pe urma functiilor publice in care ce-i drept noi i-am ales. Scuza autorului – “legea trebuie citita cu mare atentie, nu face referire la intratul abuziv in case” – este nu numai puerila, dar si tembela, cita vreme traim intr-o tara in care insasi Constitutia este interpretata in fel si chip dupa cum vor muschii unora si altora.
