Placa „jos cutare prim-ministru!” o auzim din ’90. In cazul lui Boc, strigatura e golita de orice sens. Boc nu-i un sef de guvern bun sau rau. E un premier care nu exista. El reprezinta un scaun gol care ne conduce. Un prim-ministru ar trebui sa fie ingenios, dar si consecvent, hotarit, dar si uman. Intr-o tara surpata pe toate palierele, Boc nu reuseste sa armonizeze protectia sociala cu dezvoltarea capitalului privat. El impinge somerii spre sinucidere si goneste investitorii. Masurile lui economice le-ar putea adopta oricine. Un pustan, o batrina analfabeta, un ciine credincios. Haideti sa le luam pe rind. Sint trei, mari, late si banale.
1. Boc imprumuta bani de la FMI. Cita fantezie! La asa ceva i-ar duce capul si pe pripitii care faceau credite cu buletinul, la supermarket.
2. Boc creste impozitele. Pentru asta nu-i nevoie de studii universitare. Ajunge pregatirea de arendas sau de portarel.
3. Boc trimite lumea in somaj. Ce inteligenta stralucitoare poseda micul cosas, cum isi salveaza el poporul, imputinindu-l! E democratie, aveti de ales! Tinerii, in Italia, la furat, in Spania, la capsuni, in Germania, la cersit, maturii la cimitir, iar batrinii ies din orice discutie!
România s-a transformat intr-o oala care fierbe, piscotul agitat de la Cluj nu are nicio solutie ca s-o scoata de pe foc, iar poporul este apa care se evapora.