“Papuse, e ziua ta!”

Familia mea nu e deloc materialista. Nu ma laud, zau asa. In afara de cele enspe case si masini, si firme, si actiuni la alte firme, bijuterii, aur masiv, nu mai detinem nimic. In afara de lucrurile enumerate mai sus, zau asa, sintem saraci lipiti pamintului! Dar fiecare aniversara sau onomastica a devenit un adevarat chin. Nu, nu ca n-am avea bani s-o ducem si noi, ca tot omu’, de pe o zi pa alta, Dumnezeu e bun cu noi, pesemne, avem karma aranjata. Dar treaba cu cadourile e o adevarata povara. Mai ales pentru barbatii din familia mea. Sa va povestesc, acum urmeaza intrebarile si gindurile intime pe care fiecare mascul din familia mea le are: “Ce dracului sa-i mai cumpar femeii mele, anul asta? Un ferari e cam banal. Un rols nu prea merge ca pe urma vrea si sofer tinar, cu muschi, neaparat dansator analfabet la bara, si uite asa se strica armonia contractului prenuptial. Un avion particular, la asta m-am gindit. Nu e scump, ca-I iau in lizing. Vorba aia, daca are vreun accident, vreun necaz cu noru’ de cenusa vulcanica sau rateaza aterizarea, nu-i problema sa dau eu bani din buzunar, ca-l iau cu casco. Si totusi, un avion e cam nasol, costa intretinerea la el mai mult decit toti cei cinci sclav… pardon, angajati de pe mosia noastra”. Pina la urma, va spun, eu m-am hotarit sa am o discutie directa cu fomeia si am rezolvat. Si i-am zis:
– Fa, ce-ti doresti tu, fa, de ziua ta, anu’ asta?
– Ngiiii, ngiii, as vrea… as vrea sa vorbesti tu cu Sirbu de la Pro, sa ma bage pe fir cu medicul ala de la pe muchie de tais ca e bengos, ca sa-mi faca si mie niste injectii cu acid hyaluronic in buza de sus, ca botoxu’ e nociv. Apoi vreau un rols. Sofer cu muschi, analfabet, fost dansator la bara am gasit eu. De multa vreme. Tu nu trebuie decit sa semnezi.
Monsieur Seftime