Cu putine zile in urma am dat intr-un ziar central peste un articol care se anunta promitator: ce inseamna luxul pentru parlamentari si cum se traduce acest lucru in termeni de preferinte orologere. “Interesant”, mi-am zis, iata o ancheta care promite si ceva anecdotica, si multa expertiza, lucru neobisnuit pentru presa noastra. Pentru ca domeniul ceasurilor nu este unul la indemina oricui…
M-am dezumflat repede. Intriga articolului? Declaratia lui Andrei Gheorghe cum ca politicienii care “cersesc” bani de la FMI poarta ceasuri de lux. Miine-poimiine vom citi ca reprezentantii nostri la negocieri se duc imbracati la costum, nu in trening luat din Dragonul Rosu si descind nu dintr-o Solenza hodorogita, ci din masini germane. De parca eticheta este un lucru pe care sa-l lasi deoparte cind vine vorba despre intilnirile oficiale de acest nivel…
Aflam de la confratii de la “Evenimentul Zilei” (citez din editia on-line) ca Teodor Atanasiu are un Roger Dubuis, ca Raluca Turcan poarta Rado, iar Melescanu se poate lauda cu un Rolex, un Omega si un… “Vacheron Constantine”. Si jurnalistii, documentati fireste, repeta numele in aceasta formula, nu in cea corecta, adauga si brandurile fictive “Longiness” si “Glasshutte” (probabil isi imagineaza ca vine de la englezescul “glass”, nu de la numele localitatii saxone in care s-a nascut orologeria germana, in care Glashütte Original sau Union Glashütte, doua dintre cele mai cunoscute marci nemtesti, isi au sediul), dau preturi dupa ureche, debiteaza prostii de genul “tourbillonul tripleaza valoarea ceasului” etc. etc. Totul pentru a obtine efectul “wow”: noi traim in criza financiara si politicienii dau zeci de mii de euro pe capricii!
Ei, bine, dragi confrati, in acelasi spirit justitiar puteti lua la inventariat (“specialisti” cum va aratati) valorile colectionarilor români (nu va dau sugestii de nume, va las sa-i descoperiti): sint curios ce cotatii veti da unei lucrari de Ţuculescu, unui stilou Meisterstück vintage sau unor emisii monetare aniversare. Pentru ca vad ca tot ceea ce conteaza este invidia pe care o stirneste faptul ca unii detin valori reale, nu felul in care au ajuns in postura de a si le permite.
Dintre intervievati, niste indivizi, care, chipurile, ne reprezinta in Parlament, declara fara jena ca detin falsuri in materie de orologerie, inclusiv Atanasiu, fericitul posesor de Roger Dubuis (in privinta acestui domn nici nu ma mir)! Asta insemnind girarea economiei subterane si dispret aratat uneia dintre cele mai respectate tari europene, Elvetia, a carei economie, invidiata pentru stabilitatea ei, se bazeaza pe serviciile bancare, turism si… orologeria autentica. Nu degeaba marile branduri de ceasuri reunite la editia de anul trecut a Salon International de la Haute Horlogerie de la Geneva decretasera: “Fake watches are for fake people!”. Revenind la parlamentarii români: cum s-ar traduce numeric conceptul de “fake people” ? Acesta ar fi fost un subiect de ancheta, nu dobitociile debitate cu atita nonsalanta si preluate de majoritatea site-urilor de revista presei si de televiziuni!
Radu Lilea