“Ce ai face daca n-ai avea limite”?

Zilele trecute am prins pe unul dintre posturile Tv o frintura dintr-un film. Era vorba despre un copil bolnav, ale carui sanse la viata erau aproape inexistente. “Ce ai face daca n-ai avea limite?”, il intreba un personaj pe altul, referindu-se la starea copilului. N-am izbutit sa urmaresc filmul cu pricina, caci intrebarea “ce ai face daca n-ai avea limite” era, deja, o provocare interesanta, sosita ca raspuns al universului la anumite intrebari ce ma framintau atunci. O intrebare simpla, dar uluitoare, in acelasi timp. A fi om si a-ti raspunde tie insuti la intrebarea aceasta te poate duce catre descoperirea unor aspecte surprinzatoare ale propriei tale personalitati. Pentru ca iti vei raspunde la intrebare potrivit nivelului tau de constiinta, credintelor, convingerilor, cautarilor, perceptiilor deja acumulate in subconstient. Adica, te vei lovi de propriile tale limite exact in clipa in care ti-ai spune sincer ce ai face daca n-ai avea limite! Sigur ca, daca ai avea un copil bolnav si n-ai avea limite, automat l-ai vindeca. Te-ai gindi ca nu esti limitat de nimic pentru a face vindecarea. Ai simti ca esti una cu sinele tau divin, care are puterea de a vindeca, pur si simplu. N-ar fi un miracol intr-un act de vindecare daca limitele tale nu ti-ar spune “nu poti”! Este, insa, interesant sa-ti imaginezi pentru citeva minute, pentru un ceas sau pentru o zi ca nu ai limite. Si sa te gindesti la toate lucrurile pe care le-ai putea face in aceste conditii. Mintea si sentimentele tale vor aluneca automat catre dorintele specifice nivelului tau de constiinta. Un om chinuit de saracie, de suferinta si de neajunsuri si-ar putea imagina ca are un palat, un milion de euro in cont, o femeie frumoasa in pat si o masina grozava in garaj. Altul s-ar putea gindi ca vindeca lumea intreaga si ii face pe toti oamenii fericiti, constienti si intelepti. Fie si numai a ne gindi la absenta limitelor ne poate autodezvalui aspecte ale caracterului, ale conceptiei noastre despre lume si viata, dorinte reprimate sau neintelese si nerecunoscute inca. Incercati sa va raspundeti cu sinceritate la aceasta intrebare. Faceti-o ca pe un exercitiu; in scris. Scrieti ce ati face si apoi investigati singuri raspunsurile. Va veti surprinde cu adevarat doar in masura in care sinteti sinceri cu adevarat. V-ati iubi dusmanii daca ati fi nelimitat de emotiile care va impiedica acum s-o faceti? I-ati ierta pe cei ce v-au umilit, v-au tradat, v-au facut rau ori v-au luat ceea ce va apartinea? Ati pedepsi pe cineva? Pentru ce? Ati deveni bogati, spirituali, cuceritori, seducatori, buni sau orgoliosi? Ginditi-va ca nu va limiteaza nimic, absolut nimic si orice ginditi ca vreti, puteti face. Faceti aceasta si descoperiti-va singuri in ipostaze pe care, poate, nu le cunoasteti despre voi insiva. S-ar putea sa va doriti sa vindecati toti copiii bolnavi din lume. Sa-i ajutati pe cei saraci ori sa-i puneti la colt pe altii. Scrieti ce ati face si apoi vedeti cine ati putea fi daca ati avea putere. Caci uneori, printr-o simpla autoinvestigatie, putem intelege despre noi mai mult decit am face prin citiva ani de terapie. Dupa un asemenea exercitiu s-ar putea sa ne trezim putin mai constienti de noi insine. Raspunsul la intrebarea “ce ai face daca n-ai avea limite” ne va dezvalui chiar limitele noastre.
National