Tabloul in care pictorul reprezinta un peisaj de primavara nu este primavara insasi, ci viziunea pe care pictorul o are despre starea de primavara. Asa cum un scriitor nu poate descrie viata unui personaj, cit povestea vietii personajului. Nicio fiinta umana nu poate surprinde si descrie realitatea intreaga a unui fenomen (pentru o asemenea descriere nu exista niciun cuvint), ceea ce ne face pe toti la fel de subiectivi precum pictorii sau scriitorii. Cind descriem o frintura de primavara, nu descriem primavara si, cind pictam o frintura de cer, nu pictam cerul intreg. Cind spunem despre un alt om ca s-a comportat urit, ca a vorbit ciudat sau nu ne-a respectat, nu descriem omul in intregime, ci o frintura din comportamentul sau, surprins intr-un anume moment. Tendinta noastra este aceea de a gasi ca omul intreg si comportamentul sau dintr-un anume moment temporal sint unul si acelasi lucru. Ca si cum am spune ca primavara din tablou este intreaga primavara, iar uritenia comportamentului unui om este omul insusi. In acelasi mod, ne identificam pe noi insine cu anumite emotii, sentimente, ginduri sau fapte ce se petrec intr-un anume moment si tindem sa devenim ceea ce percepem ca sintem. Pentru ca nu despartim atitudinile, comportamentele si emotiile sau sentimentele izolate – in special pe cele neplacute sau considerate negative – de intreg, sfirsim prin a genera identificari dezagreabile si aducatoare de suferinta. Uneori ne gasim in situatia de a nu izbuti sa iertam sa iesim repede din propria noastra stare de suparare, angoasa si durere. Suferim pentru ca n-am despartit o atitudine a omului iubit de restul omului si, mai mult, mintea a transformat omul insusi in atitudinea sau comportamentul neplacut aparut intr-un moment. Primul efect al acestei incapacitati este acela ca ignoram toate calitatile, toate bucuriile, toate implinirile pe care le-am avut impreuna, ori pe care acel om ni le-a daruit si vedem doar aceasta frintura de comportament, care ne indeamna la ura, suparare si distrugerea propriei noastre stari de bine. A intelege natura umana si a intelege ca fiecare frintura de realitate este doar ceva trecator, incapabil sa descrie intreaga realitate este un fel in care pasim catre o schimbare de proportii in vietile noastre. Pretentiile legate de imperfectiunea lumii exterioare, supararile, enervarile, nemultumirea, neincrederea si tendinta de a picta ce ne taie capul pe pinza vietii, cu pretul propriei noastre suferinti, incep sa dispara de la sine. Oricit am vrea sa credem ca avem dreptate si oricit de tragic am descrie pe cineva intr-un moment, noi nu facem decit sa descriem – ca si pictorul – o frintura dintr-un intreg si inca una vazuta de ochii nostri. Si, cind alegem sa vedem suferinta, uritul si tot ce-i tenebros, devenim indeminatici in a mentine acest tip de observatie, care ne confirma suferinta si ne indreptateste comportamentele aberante. De aceea, spunem ca un om este prost pentru ca a facut o alegere gresita intr-un moment, dar oricare dintre noi alege “prost” uneori. Nici desteptaciunea, nici prostia, nici minia, nici frustrarea sau oricare manifestare umana nu-s permanente in nimeni. Asa cum nici perfectiunea trairilor sau a faptelor nu-i permanenta la nimeni. Cel ce intelege natura umana devine mai ingaduitor cu sine, mai tolerant cu altii, iarta usor, ride cu tot sufletul si traieste mai frumos.
National