DANIEL CARASSO, impreuna cu sotia sa, a reunit, intr-un mod sensibil si cu certe rigori estetice, lucrari de arta diverse, de la cele provenind din Extremul Orient al secolului al XVI-lea si pina la modernele si provocatoarele creatii din secolul XX ale lui JOAN MIRO. Un areal extins, oglindind culturi si civilizatii, conceptii profound diferite, intr-o prima instanta, avind insa ca inconturnabil numitor comun FRUMUSEŢEA. Colectia sa a insemnat, de fapt, alegerea unui om avind permanent, ca si instanta calauzitoare, frumusetea creata de oamenii de ieri, de azi sau dintotdeauna. In chip logic si necesar, atasata acestui principiu diriguitor, atentia lui CARASSO s-a indreptat si asupra lucrarilor impresioniste, precum si a celor apartinind curentului postimpresionist.
Notabile, fara indoiala, citeva opere realizate de catre PIERRE AUGUSTE RENOIR, PISSARRO, SISLEY, MONET, VUILLARD, MARQUET, BONNARD si-au gasit locul binemeritat pe simezele colectiei sale. Fara a fi considerate creatii revolutionare sau de prima insemnatate ale acestor artisti, tablourile impresioniste din proprietatea CARASSO reflecta insa, cu multa prospetime, spiritul si viziunea creatorilor carora le sint datorate, adiind parfumul unui alt timp si sentimentul cald al „bucuriei de a trai”.
Aceste lucrari impresioniste sint o fereastra deschisa catre noi insine, ca mostra de spiritualitate si omenesc dintre cele mai evocatoare. Ele oglindesc un mod de a percepe viata prin lumina, prin fericirea de a fi si de a participa „cu sufletul” la spectacolul efemer si totusi atit de minunat al lumii, devenind – poate – prin ele insele, o pilda despre „ARTA DE A TRĂI”.
Tablourile pe care le-am regasit in licitatia amintita i-au adus, cu siguranta, colectionarului CARASSO adinci vibratii lirice, consonante conceptiei si viziunii sale despre existenta. Le veti descoperi si dumneavoastra ilustrate in pagina acestui articol. Si un indemn: incercati a le vedea nu prin valoarea materiala pe care o incumba si pe care – implicit – au atins-o in aceasta tranzactie de referinta. Priviti-le si „cintariti-le” cu inima prin ceea ce ne pot oferi noua, oamenilor de astazi. Il voi cita pe YVES SAINT LAURENT, a carui cugetare merita – cred – o reala luare aminte din partea noastra: „Je pense qu’il n’y a sur terre qu’un seul bonheur possible. Celui de s’oublier et de se consacrer aux autres” („Cred ca nu exista bucurie mai mare pe pamint decit aceea de a te uita pe sine, dedicindu-te celorlalti”). De asemenea, menirea de a fi a acestor picturi de RENOIR, MONET, SISLEY etc., reconfigurate prin potentialul uman pe care-l detin, este aceea de a spune ceva dedicat, transmis spre neuitare lumii care le priveste.
(va urma)