E o senzatie de neputinta pe care sint sigur ca multi dintre alegatorii din Colegiul 19 bucurestean o incearca in privinta ofertei electorale care li se face. Au de optat intre discursul bolovanos-agramat al Lilianei Minca, personaj garantat de Felix, si degajarea exersata “pe sticla” a Teodorei Trandafir, o fictiune politica nascuta in laboratoarele PD-L. Cred ca in ce-o priveste pe dna Minca lucrurile le sint clare tuturor: aruncata in joc de PC, partid care n-a intrat niciodata prin forte proprii in Parlament, ci doar prin aranjamente conjuncturale, ea este reprezentanta demagogiei cu accente ciclotimice. Sa discutam de program in ce-o priveste este o gluma proasta.
Pe de alta parte, ma intreb sincer: ce calitati o recomanda pe dna Trandafir pentru un loc in Camera Deputatilor? Vor face discursurile ei rating, senzatie pe care n-a mai experimentat-o cam de multisor in profesia prin care s-a facut cunoscuta? Cita incredere sa ai intr-un om de televiziune in Camera Deputatilor in conditiile in care in ultima vreme a facut doar alegeri gresite in propria cariera? Umorul si faptul ca este un om agreabil nu sint nici pe departe date suficiente.
Liderii partidelor românesti s-au obisnuit sa arunce in lupte electorale sau sa numeasca in posturi importante indivizi care sa se califice la noul loc de munca. Este o adevarata frenezie pe tema asta, din strategia asta gaunoasa rezultind cele doua Elene pedeliste, tentativa de cariera politica a Luminitei Anghel si profilul europarlamentarului semianalfabet, dar tupeist. Ma refer, evident, la Gigi Becali. Pe cind experimentul invers: Gigi la Eurovision si Udrea refacind schema de joc la vestiare? Ca sa mai experimentam si-n alte zone, nu doar in politica.
Radu Lilea