“Povestea stejarului si a trestiei” ne poate inspira si pe noi la nivelul atitudinii pe care o avem in fata unei probleme de viata. In vreme ce stejarul sta drept si neclintit in fata furtunii, dar i se rup crengile, trestia se apleaca in toate directiile, urmind vintul care-o indoaie. La final, stejarul inalt si puternic se trezeste sfisiat, pe cind micuta trestie ramine intreaga. Ce facem noi in fata unei “furtuni” ce se napusteste in viata, ca parte fireasca a conditiei umane? Alegem “atitudinea stejarului” sau pe aceea a “trestiei”? Stam drepti si aparent semeti in calea furtunii, dar ne trezim rupti launtric, sfisiati de suferinta si zdrobiti in interiorul propriei semetii sau ne unduim precum trestia, gata sa ne aplecam pina la pamint daca asa ne poarta vintul, dar apoi capabili sa ne ridicam dupa furtuna intregi si netulburati? Atitudinea noastra in fata furtunilor vietii ne inclina sau ne tine continuu intepeniti in tipare mentale, capabile sa atraga suferinte, incercari si drame tulburatoare. Ceea ce nu ne permite sa ne inclinam, la fel cum se inclina trestia, nu-i altceva decit Egoul omenesc. Mintea creeaza tipare, credinte si convingeri care ne intepenesc intr-un mod de a fi,
intr-un fel de a intelege si a ne comporta cu noi insine sau cu cei din jurul nostru. Convingerile din trecut ne transforma in “stejari semeti”, incapabili sa se roteasca si sa se aplece, sa se indoaie in furtuna si sa se mladieze. Devenim propriii nostri dusmani, mai aprigi, mai violenti si mai agresivi decit orice alt dusman din lume de cite ori ne intepenim in convingeri si credinte. Egoul nu ne permite sa ne simtim propria slabiciune. Egoul semet ne imbie nastrusnic, dar intotdeauna cu o seriozitate de mare preot, sa credem ca lumea nu poate fi altfel decit o percepem noi. Orice incearca sa iasa din tiparul nostru, ne agreseaza, ne bulverseaza, ne rupe crengile semete si ne umileste sentimentul omenesc al puterii. Trestia stie ca puterea ei sta tocmai in capacitatea de a se indoi dupa vint. Asa cum puterea Regelui sta in puterea sa de a-i servi pe cei mici, si puterea noastra se multiplica printr-o schimbare de atitudine. Sigur ca nu avem nevoie sa ne schimbam atitudinea de dragul puterii. Spunem doar ca mladierea iti da putere, dar nu puterea trebuie sa ne fie scopul. Caci noi, ca oameni, nu avem
niciodata putere in adevaratul sens al cuvintului. Puterea este a Spiritului, a Sinelui Divin; a noastra este alegerea. Cind alegem dintr-o atitudine corecta, atingem telul corect si puterea divina ne sprijina. Dintr-o atitudine intepenita, obtuza, blocata in convingeri si-n tipare ce exprima doar un Ego puternic, ajungem la suferinta profunda. Frumusetea naturii este tocmai aceea ca ne preda prin puterea exemplului si lectii despre putere si slabiciune. Despre atitudine si consecinte ale atitudinii noastre. Acela prea orgolios, prea incilcit in propria-i minte, detesta, se opune, distruge si calca in picioare tot ce nu este asemeni lui. In vremea aceasta, el vede ca nonvaloare tot ce nu se inscrie in tiparul personal. Dar, daca lumea ar fi fost ”un tipar” care sa contina aceeasi informatie, ne-am fi scufundat intr-un nesfirsit plictis, privind in jurul nostru o lume trasa la indigo. Intepenitul nu accepta diversitatea si aceasta-i sporeste suferinta. Ii rupe crengile. Si atunci, nu-i mai bine sa fii ca o trestie? Sa te unduiesti printre toate furtunile si sa iesi din ele gata pentru o zi mai frumoasa?
National