Din pacate, la noi in tara nu exista soferi de taxi care sa te faca sa te simti bine, sa fie joviali, dezinhibati, veseli, nu, la noi toti angajatii de pe masinile galbene sint posomoriti, mohoriti, incruntati. Cind te sui in masina lor ai senzatia ca te sui in dric, iar el este cioclul. Dar hai sa nu generalizam, poate mai exista si ceva soferi fara griji pe cap. Trebuie sa fie undeva pe strazile oraselor un grup restrins de soferi de taxi care stiu sa-l faca pe client sa se simta bine pe toata durata calatoriei.
Ei bine, acest grup ar trebui sa-si faca propria companie de taximetre. Pentru ca toti ceilalti sint taxime-tristi, acest grup ce are sa se intemeieze ar trebui denumit grupul taxime-veselilor. Chiar si numele companiei ar trebui sa fie “Taxime-veselul”, iar sloganul cu care sa-si atraga clientii sa fie “Mergem, glumim, ridem, platim!” In sindicatul taxime-veselilor nu are voie sa se inscrie niciun taximetrist decit daca urmeaza un curs de “destristetizare” cu Romica Ţociu si Cornel Palade pentru incepatori.
Urmeaza nivelul doi, trei saptamini de curs cu Nae Lazarescu si Vasile Moraru, iar level trei, maximul de veselie pe care-l poate acumula un taximetrist si care este si pasul de trecere catre taxime-vesel, este un curs de o luna in compania maestrului Doru Octavian Dumitru.
Dupa o asemenea pregatire, orice cursa cu un taxime-vesel va fi un regal teatral-umoristico-penibil.
-Nu va suparati, nu merge aparatul?
-Pai cum sa mearga doamna, ce, aparatu’ are picioare?
Taical Gecsan