Cu ani in urma, actualul PD-L inregistra scoruri in alegeri net superioare fortei de care dispunea infrastructura sa organizationala. Procentajele se datorau in primul rind talentului de atacant al lui Basescu. Cu vremea, situatia in teritoriu a filialelor PD-L s-a schimbat. De multe ori prin aceleasi mijloace pe care portavocile liberal-democrate le acuzasera la PSD: atragerea primarilor prin presiune, politizarea administratiei si deschiderea usilor catre parlamentarii nemultumiti ai celorlalte partide.
E drept, PD-L isi face jocurile sub auspicii favorabile. PNL a virat puternic spre stinga odata cu reconfirmarea lui Crin Antonescu in calitate de presedinte al liberalilor. Strategia sa? Repetarea la infinit a mantrelor populiste: pensii, salarii, protectie sociala. Nu-i o intimplare ca intregul “program” al succesorului lui Tariceanu se reduce la fraza “România bunului simt”, nu “România eficientei” sau a “initiativei”. Retras pe tusa, din proprie vointa, PNL este rezerva ce asteapta incurajarile galeriei pentru a intra la viitoarele alegeri in teren.
PSD-ul se resimte cumplit dupa episoadele Geoana, Vanghelie, Voicu. Dezertarile sint la ordinea zilei, indezirabilii si nemultumitii ingrosind rindurile “tradatorilor”. Adunati in asa-numitul grup al independentilor, structura fluida numai buna de manevrat, ei asigura PD-L-ului o guvernare ceva mai linistita. Insa mariajul liberal-democratilor cu o formula politica definita de compromis si frustrare (exista vreo neliniste doctrinara reala in acest grup al independentilor?) isi va arata foarte curind roadele toxice.
Calare pe situatie, liderii PD-L isi inchipuie ca slabiciunea celorlalti inseamna succesul noii drepte. Nimic mai gresit. Mentinind in rol marginal, vocile critice din interior (vezi cazul Cristian Preda), hranindu-se din hemoragia celorlalte partide, alegind mereu calea sigura de a fi reprezentati in mass-media (B1TV & OTV), nu pe cea a confruntarii fatise cu presa neprietena, PD-L se comporta precum bulimicii: inghite si pe ascuns, si in vazul lumii tot ce poate. Nu trebuie sa va spun ce se intimpla mai departe.
Radu Lilea