Fiecare-si tese propria lume!

Toate fiintele se afla in Gratia Divina si toate exista prin iubirea aceleiasi puteri divine, din care a aparut viata si-n care este tot ce este. Fiecare fiinta – oricit de “urita”, de neghioaba, de stranie ar parea – exista prin puterea vietii si prin puterea divina in vointa careia s-a nascut. Fiecare este liber sa-si creeze realitatea pe care o alege, cum fiecare detine in strafundurile fiintei sale aceeasi putere a Spiritului Divin. Un bogat nu are mai multa putere decit un sarac. Un savant nu are mai mare putere decit soferul de autobuz. Un politician nu are putere mai mare decit un cersetor. Aceeasi iubire divina “accepta” creatia gunoierului si a savantului, realitatea mentala a politicianului si pe aceea a soferului. Prin aceeasi deplina iubire si acceptare divina, unul isi creeaza o realitate plina de dragoste, de armonie, de frumusete si de lumina, pe cind altul atrage spre sine ura, intunericul, vrajba, conflictul, neajunsurile si disperarea. Unul se imagineaza si se gindeste pe sine ca fiind sofer, iar altul isi vede continuu puterea de a descoperi. Unul se multumeste sa care gunoiul si se vede pe el insusi in starea aceasta, iar altul se imagineaza conducind destinele oamenilor, in chipul unui politician remarcabil. Aceeasi putere nemarginita, iubitoare si fantastica a Spiritului unic ce pulseaza in fiintele noastre permite sa aducem in realitate ceea ce gindim, ceea ce ne face frica sau ne aduce bucurie, ceea ce ne place ori ne displace. Cu aceeasi plamada, unul isi tese saracia si disperarea, iar altul isi tese armonia si frumusetea. Legea atractiei ne aduce in fiecare clipa in fata dorintelor exprimate de noi in trecut. In fata spaimelor ori a indoielilor, a sperantelor ori a disperarilor interioare. Trebuie doar sa ne trezim din inconstienta si sa intelegem prezenta continua si extraordinara a lui Dumnezeu in fiecare firicel de atom, in orice puls al respiratiei si al gindirii noastre. Avem nevoie sa intelegem cum anume ne cream realitatea si sa observam ca atragem spre noi ceea ce spunem, simtim si gindim. “Caci celui ce nu are i se va lua si ce are, iar celui ce are i se va mai da”, spunea Iisus, pentru a ne ajuta in procesul de intelegere a puterii lui Dumnezeu. Trezirea noastra spirituala este, poate, cel mai mare dar pe care il putem face lumii si noua insine. Cei din jur, cei ce ne urasc, cei ce ne chinuiesc, cei rai si plini de ura exprima, parca, afirmatiile noastre despre lume si viata. Ei apar in realitate pentru a ne confirma scenariile. Ei sunt un fel de copii xerox ale vietii noastre interioare, asa cum tabloul este produsul finit al gindurilor si al imaginatiei pictorului. Fiecare intimplare apare la fel ca un tablou pe care l-am imaginat, dar am uitat. Saracul isi gindeste intens saracia, cum acela plin de speranta si de credinta in fortele proprii va intilni in exterior tabloul sperantei si al bogatiei pe care le vede in sufletul sau si cu mintea sa. De aceea nu este nimeni vinovat pentru ce ni se intimpla, cit fiecare este responsabil. Caci noi cream cu ajutorul iubirii chiar si ceea ce numim ura sau lipsa de iubire. Si, daca ceea ce apare afara este numai ceea ce a prins viata in interior, atunci cum sa invinovatesti pe cineva pentru tot ce ti se intimpla?
National