Este bine cind politicienii insisi se autocritica. Este rau cind la teorie stau bine, dar practica ii omoara. Este si cazul social-democratului Vasile Dincu – „pensionat” inainte de vreme odata cu tot „grupul de la Cluj”. Oricum ar fi, analiza lui despre „politica futila” merita toata atentia. Nu neaparat a noastra, cit a lor.
*Demagogia este un pacat, iar politicienii- oameni*
DEX: Futil, -a, futili, -e. adj. (Livr.) Lipsit de valoare, de importanta, de interes; inutil, lipsit de seriozitate, neserios, frivol. Din fr., it. Futile, lat. Futilis.
Odata excluse orice asocieri si interpretari, putem sa aprofundam pe indelete “socio-patologiile politicii”, in versiunea Dincu. Prima tema abordata de sociologul clujean vizeaza “demagogia faptelor sau futilul din politica”. Asta insa numai dupa ce Dincu a avut grija sa avertizeze lumea din start ca nu interpreteaza “partinic” patologia cu pricina (pe motiv ca demagogia nu depinde de orientarea politica ci este un “pacat al politicii românesti”) si nici nu da cu barda in politicienii luati ca exemplu, deoarece “fiecare are partea lui de lumina sau intuneric, de greseala si fapte vrednice”.
*“Futilii” de serviciu: Flutur, Oprescu si Vanghelie*
Vrednici din fire, dar pasibili de greseala au fost, in opinia lui Dincu, Gheorghe Flutur – care a scrintit-o cu oile transformate in lozinci pe dealuri si cu lumina adusa-n zbor de Paste, de la Ierusalim. Sentinta sociologului: demagog. De aceeasi eticheta are parte si “independentul” Sorin Oprescu – care, odata ales primar general, a tinut sa uimeasca mapamondul doar cu un cirnat de peste doi kilometri si un tort mai lung de o suta de metri. “Amic” recunoscut al “primarului de la 5”, Dincu nu a omis de la exemplele negative nici “vanghelioanele” de mare rasunet odinioara, inainte ca Ponta sa-i ia locul lui Geoana. Odata identificate “futilismele”, Dincu a avansat si o solutie: “Poate ar trebui sa inauguram, aici, pe Vox Publica, un registru de fapte demagogice si elemente de politica futila pe care sa le interzicem apoi prin referendum sau macar sa le incriminam public pentru ca macar sa-i trezeasca pe prostii care stau cu gura cascata si se mira, sau chiar voteaza in functie de aceste futilitati”. Evident, despre “prostii” care au asteptat, ani buni, revolutionarea social-democratiei de catre “grupul de la Cluj”, Dincu – “eminenta cenusie” a grupului – nu a suflat o vorba. De unde se vede inca o data ca practica omoara si cele mai alese teorii politice, fie ele si nefutile la baza.