“Nu exista accidente si nu exista coincidente. Daca totul incepe in constiinta voastra, atunci tot ceea ce se intimpla in planul fizic este rezultatul a ceea ce s-a petrecut in planul constiintei. Daca efectul evenimentului a fost un simptom, evenimentul a avut loc pentru a determina aparitia acestui simptom, deoarece era important pentru voi sa primiti un mesaj de la sinele vostru superior, privind faptul ca nu ati fost atent la informatiile venite din planul intuitiei sau din cel emotional. (…) Experienta a avut loc tocmai pentru a obtine acest rezultat final”, spune Martin Brofman in cartea sa “Orice poate fi vindecat” (Ed. Cartea Daath). Asadar, un accident, precum a fost prabusirea avionului prezidential polonez, ar putea fi vazut ca o metafora, prin care ni se prezinta un mesaj de care n-am fost constienti. Importanta covirsitoare a mesajului este intarita de aspectul sincronistic pe care il face cu masacrul din padurea Catyn, din aprilie 1940. Cei aproape 100 de oameni aflati in avionul prezidential mergeau la comemorarea victimelor din Padurea Catyn; aceasta-i prima similitudine si legatura evidenta dintre cele doua evenimente. A doua similitudine fantastica este legata de faptul ca victimele din 1940, ca si cele de acum erau intelectuali, reprezentanti de seama ai societatii; inalti ofiteri ai armatei poloneze (intre care si generali), medici, economisti, profesori universitari au fost executati in 1940. Avionul prabusit era, de asemenea, garnisit cu elite ale societatii. Imaginea acestei sincronicitati este halucinant de sugestiva: ca si cum s-ar fi repetat aceeasi drama. Nu avem a face cu aceiasi oameni, cit cu “inaltele pozitii sociale” dintr-o tara, distruse pentru a doua oara la o distanta de 70 de ani. Comemorarea de la Catyn aducea la fata locului inaltele oficialitati ale Poloniei si ale Rusiei, dar se pare ca nu si pe presedintele Rusiei. Ţarile europene nu declarau o zi de doliu in memoria victimelor, iar Polonia nu declara o saptamina de doliu in memoria lor. Multimile nu ieseau in strada in numar atit de mare pentru comemorare. Repetarea tragediei a facut, insa, ca toate cele ce ar fi trebuit sa fie pentru victimele de atunci si sa unifice emotional, dar si fizic Europa sa se
intimple. Victimele de la Catyn au murit tocmai pentru a deveni “un liant” intre oameni, intre tari, tocmai pentru a disipa sentimentele de separare si de ura care au creat tragediile celui de-al Doilea Razboi Mondial. Razboiul a inceput in Polonia si, probabil, nu intimplator! Caci, iata, tot in Polonia a avut loc in 1940 ca si in 2010, o invitatie la “pace”. Probabil ca funeraliile presedintelui vor aduce in Polonia presedintii care-ar fi trebuit sa se afle la Catyn, constienti de sensul profund al pierderii suferite de acest popor, in numele chemarii la unitate si comuniune umana. Sintem in saptamina luminata si poporul polonez isi demonstreaza (si isi poate recunoaste) pentru a doua oara in 70 de ani rolul sau “cristic”. Tot ceea ce se intimpla in final este ceea ce n-am inteles sau ar fi trebuit sa facem de la inceput; in primul rind sa intelegem rolul cristic al poporului polonez in cel de-al Doilea razboi mondial si invitatia divina la non-separare si compasiune umana. Drama din 1940 a fost o crucificare colectiva; ea s-a repetat in 2010 mai clar si, poate, nu intimplator in saptamina luminata!
National