Dupa “Trialoguri circotase” (2003), “Cotcodaceli” (2004), “Fara cap si fara coada” (2007) si “Povestiri mortale” (2009), prolificul Mihai Gainusa revine in librarii cu a cincea carte, intitulata “Scindura de frizerie” si publicata de Editura Polirom. Ca orice umorist de calitate, Gainusa este un as al autopersiflarii, parodiind pe ultima coperta eventualele cronici referitoare la noua sa opera: “Schitele maestrului român Gainusa releva, in intensitatea strafulgerarii lor geniale, simtul perfect al observarii secventiale a realitatii evidente, dublate de o acuitate extraordinara a ridicolului tangential, chintesenta expectatiei literare. Pe scurt, al doilea Nobel literar românesc” (Herald Tribute). Avem si o cronica proasta: “A spune despre tentativele jalnice ale penibilului <> român Mihai Gainusa ca sint incercari literare e mult prea mult. O, doamne, prea mult! O compunere de la cercul mormon literar-ajutator ar deborda macar de entuziasm, fata de bramburelile cu pretentii pseudo-literare gainusiene” (The New York Tipes). Exista si un text in japoneza, dar nu-l putem reproduce. Redevenind
serios, Gainusa ne explica de ce a ales titlul “Scindura de frizerie”: “Titlul cartii provine de la prima poveste, o intimplare reala. Cind eram mic si mergeam la frizerie, frizerul punea pe bratele scaunului o scindura pe care ma aseza ca sa poata sa ma tunda fara sa se aplece”.
G.H.