*Premiera cinematografica*
“Poker” (România, 2010)
Regia: Sergiu Nicolaescu
Scenariul: Adrian Lustig
Imaginea: Viorel Sergovici
Distributia: Horatiu Malaele, Valentin Teodosiu, Vladimir Gaitan, Ion Ritiu, Catalina Grama, Mircea Diaconu, Vasile Muraru, Jean Constantin, Mihai Bendeac, Lucian Viziru, Alexandrina Halic
Sa transformi o piesa de teatru in film e destul de riscant. Mai ales atunci cind distribui aceiasi actori in doua dintre rolurile principale (Valentin Teodosiu si Vladimir Gaitan). De aici si o anume teatralitate a filmului “Poker”, cea mai recenta isprava a lui Sergiu Nicolaescu. Daca textul lui Adrian Lustig este deosebit de coroziv, iar varianta scenica semnata de Alexandru Tocilescu – necrutatoare, Sergiu Nicolaescu ne ofera, in schimb, o versiune in care elementele vitriolante sint estompate cu o oarecare simpatie, lucru usor de inteles, din moment ce domnia sa este senator si, in consecinta, nutreste un evident sentiment de solidaritate cu tovarasii sai din clasa politica. L-am auzit chiar declarind: “N-am facut o satira. E doar o gluma!”. Asadar, avem trei scelerati (faptul ca, in copilarie, jucau poker, chiulind de la scoala, nu are prea mare relevanta). Senatorul Claudiu Vitelaru (Valentin Teodosiu) este un batrin libidinos, care si-a cumparat o balerina, Monica (Jojo) pentru a-si satisface fanteziile erotice, de exemplu pe aceea de a dansa in duet pe muzica din “Lacul lebedelor”. Partenerul sau de poker, chirurgul estetician Horia Vrabete (Vladimir Gaitan) monteaza silicoane si schimba infatisarea infractorilor contra unor plicuri burdusite cu bani. Celalalt partener de poker, modelat dupa Gigi Becali, este Titel Pangica (Horatiu Malaele), un “om de afaceri” dedat la rele, care nu ezita sa-i impuste personal pe cei care i-au gresit, isi cumpara o echipa de fotbal, plinge cind moare elefantul de la Zoo si, platind bani grei, obtine un loc in Senat, asigurindu-si, implicit, imunitatea. Absentul Marcel (Lucian Viziru – tinar, Ion Ritiu – matur) s-a vindut Securitatii, in vremea cind era student la Arhitectura, acum e miliardar in America si, la finalul filmului, organizeaza o revolutie in direct, intr-un mic stat din fosta Uniune Sovietica. Unicul element feminin din film este Monica (Jojo), balerina prostituata care vrea sa se marite cu senatorul, dar nu scapa ocazia de a face sex cu soferul ambulantei (Cristian Iacob) sau cu prietenul senatorului, Titel Pangica. In timpul partidelor amoroase, Monica recita patetic, cu accent basarabean, din “Miorita” si “Casablanca”. Il mai vedem si pe Mihai Bendeac, in rolul lui Floricel, un designer homosexual care face rost de “prospatura” pentru potentatii zilei. Alexandrina Halic intruchipeaza un fel de “Matusa Tamara”, Mircea Diaconu este aghiotantul lui Pangica, iar Jean Constantin isi interpreteaza propriul rol, dar si pe al mafiotului Agirbiceanu, dupa operatia estetica. Actorii joaca foarte bine dar, din pacate, sint pusi sa “cinte” pe partituri care au suferit completari ieftine din partea regizorului. Daca finalul spectacolului de la Comedie (un paianjen urias coboara din tavan, ca o pedeapsa iminenta pentru ticalosiile comise de cei trei) venea ca o concluzie logica a povestii, incheierea pe care o propune senatorul Nicolaescu este una pufoasa si tandra: Monica pleaca la Marcel, cu elicopterul (ei, si?), iar triada pokeristilor ramine sa-si vada mai departe de afacerile murdare. Pina la urma, totusi, nu vad unde e comedia.
Horatiu Malaele despre Titel: “E un lucru inedit pentru mine, pentru ca m-am aflat arareori prin preajma unor asemenea tipologii. E spectaculos, e un om de lume noua, un fel de Dinu Paturica modern. E o compozitie extrem de ciudata in compozitia extrem de ciudata a filmului.”
Gabriela Hurezean
