In anii ’70-’80, lui N’Doye nu i s-ar fi permis nici sa treaca prin fata „Gropii” lui Dinamo. L-ar fi dat jos Piti Varga pina si din tramvaiul de pe Stefan cel Mare. Azi, N’Doye a ajuns subiect de hamletiada de peluza. „A fi sau a nu fi campioni cu N’Doye?”. Niste calitati are. Paseaza bine cu tatuajele si preia artistic cu lantoaiele si amuletele cu cap de mort. Se dovedeste un jucator interesant, care s-a evidentiat intr-un context favorabil. E util fiindca sint jenibile multele dintre fantomele din vestiarul lui Dinamo. Dar in toata garderoba de after hours a lui N’Doye nu se gaseste nicio scama sarita din tricoul lui Maradona, ca sa poti construi o echipa in jurul capriciilor lui. N’Doye reprezinta inca un experiment esuat al lui Dinamo. Spre deosebire de alti venetici parasutati in „Groapa”, el avea sansa sa se ilustreze ca fotbalist. Nu s-a intimplat asa si nu il va regreta nimeni pe cel ce s-a recomandat „senegalez din Bronx”. Mie mi s-ar parea mai potrivita porecla „laudarosul din Harlem”, aceasta atragind o intrebare pe aceeasi linie, apartinind lui Caragiale si adresata sefilor dinamovisti: „Ce cauta neamtu’ in Bulgaria?”.