Am auzit prima oara de Iulian Urban pentru ca, pe unde deschideam netul, dadeam invariabil de el. Am crezut initial ca-i un soi de blogger de-ala care alearga toata ziua de la intilnirea bloggerilor din Brasov la meetingul tuitaristilor din Pascani, pentru ca seara sa treaca putin si pe la party-ul feisbicistilor din Lehliu.
Mai tirziu, am primit citeva invitatii de la el – nu stiu unde, ca le-am bagat direct in spam (m-am temut sa ma dezabonez pentru ca mi s-a parut genul Obae, care imediat iti trimite un mail plingacios si te intreaba de ce te-ai dezabonat de la el, chiar
nu-ti place, nu te intereseaza ce scrie el?). Si am mai auzit despre Urban abia cind a devenit primul – si singurul – român amendat vreodata pentru spam. Tirziu, dar tirziu de tot am aflat ca e deputat (sau cam asa ceva).
Mi-am amintit de el cind m-a intrebat un prieten daca mai stiu cumva cine se promova la fel de ridicol prin anii 1994-2000. Sa va dau niste indicii despre individ: topaia prin emisiunile lui Dan Negru, facea coada la OTV, intr-o ora intra in cinci alimentare de cartier si din toate cumpara brinza si pilea toata noaptea cu ziaristii.
De ce v-am povestit toate astea? Simteam nevoia sa insult putin inteligenta poporului român – citeodata, imi vine asa, pur si simplu.