Mitul flamindului

Doua harfe enervante rau, pe televizoare, in armonia asta pascala.
1. Un bou de sofer a batut un om (nu un batrin, cum au aberat reporteritele, ca la 62 de ani nu esti batrin), pe trecere de pietoni, pina l-a omorit. Imediat, a inceput circul mediatic. S-a propus sa fie amendati, castrati, scalpati si soferii care injura pietonii. Sint in culpa. Si eu sictiresc, cu voluptate, pietonul român. Asta pentru ca nu exista javra mai mare decit el. Pe zebra, dinsul isi povesteste viata la celular, gesticuleaza, merge mai incet ostentativ, iar eu trebuie sa astept si sa nu-i zic de ma-sa. Imi pare rau, nu pot.
2. Presa româna s-a isterizat pentru ca era sa fie numit Bogdan Sida, nepotul lui Videanu, functionar la ambasada noastra din Paris. Daca era dupa mine, il puneam direct ambasador. Nu glumesc si argumentez. Pentru ca Sida stie franceza de bulevard, de combinatie, n-ar fi exclus sa ciupeasca si din aia literara, cunoaste Parisul si, mai presus de toate, are matul plin. Nu ii e foame, nu s-ar minji la o spaga mica sau la deconturi de bisnitar elitist. Asa proceda un mare intelectual, ministru valah plenipotentiar la Paris, care cumpara zilnic foie gras-ul cel mai smecher, 50 de grame de caviar in ambalaj de bijuterie si o sampanie de la mama ei, totul sarind de 800 de euro, bagati in contul Ministerului de Externe. Sida n-avea nevoie sa se preteze la asemenea ciungarii. Dar vorbesc degeaba. In România, cimentam in continuare mitul flamindului, iar satulul nu are niciodata dreptate. E aceeasi tara in care personajul Petre Petre, violatorul din „Rascoala” lui Rebreanu — a avut si romane mai fericite — e personaj pozitiv, iar victima, Nadina, trebuie demonizata, fiindca avea bani.