Pe lumea aceasta sint locuri in care te simti ca un rege si locuri in care te simti ca un nenorocit. Sentimentele nu urmeaza criteriul frumusetii, nu conteaza cite miliarde au fost investite intr-o casa, nici cite obiecte de arta strajuiesc pe pereti. Perceptia locului in care ne aflam transcede emotia estetica primara. Noi percepem locul prin ceva misterios, care nu are a face cu gradul de ordine sau de dezordine existent, cu ochii fizici, cu mirosul, cu gustul sau cu auzul obisnuit. Percepem metafizic sentimentele de dincolo de sentimente si intimplarile pe care nu le-am cunoscut niciodata. Dintr-o singura ochire de geana simtim ca-n locul acela cineva a suferit sau altcineva a fost foarte fericit. Si nu stim cine, nu stim nici cind s-a intimplat ceva, dar ne trezim imbroboditi sufleteste de bucurie sau de suferinta. In orice loc am merge, vom trai emotii care ne vorbesc despre emotiile celor ce au trait sau vor trai acolo. Locul in care traim, orasul, tara, epoca, locurile in care ne mutam sau cele in care ne intoarcem sint imaginea emotiilor noastre de azi si de aceea intilnirea noastra cu ele nu este intimplatoare. Un oras rece sau unul prea aglomerat, o casa de gheata sau o camera goala, dar insufletita de bucurie sint oglinda emotiilor noastre fundamentale. Acest gen de emotie nu are legatura cu lucrurile care imbraca locuinta sau peisajul, cu vechimea sau cu prospetimea lor, cu gradul de uzura sau de curatenie. Dovada ca sfirsim prin a ne simti minunat prin boscheti sau prin bojdeuci banale, pentru a simti nevoia sa evadam dintre candelabre si din impopotonatele palate ale unor bogati. Este frumos, poate, dar nu placut. Caci uneori ne simtim ca intr-un corset exact acolo unde spatiile sint largi si luminile imbelsugate. Energia ne paraseste, am vrea sa plecam, ne simtim rau, ne doare capul, ne stricam la burta, avem greturi sau pur si simplu ne simtim epuizati acolo unde energia locului ne povesteste despre emotiile lui de tristete si nefericire. Adesea, vrem sa fugim de la petreceri sau nici macar nu mai ajungem acolo, pentru ca sintem intr-o comunicare emotionala de suferinta cu locul sau cu oamenii. Anumite locuri care apar in viata noastra ne fac sa stralucim, sa ne simtim ca niste pasari care zboara catre primavara. Din aceste locuri, chiar urite, darapanate, strimbe sau goale pare a iesi izvorul unei inexplicabile bucurii de a trai. Aici totul pare a fi in ton cu bucuria si, parca, am vrea mereu sa mergem spre acest loc pentru a repeta, inconstient, emotia fericirii. Emotiile noastre se deschid pentru a rezona cu emotiile locului in care ne aflam. Unde-i suferinta, simtim suferinta si unde-i bucurie, se deschide propria noastra bucurie. In mod potential, orice om traieste pe toate palierele emotionale. De aceea noi trebuie sa intuim, sa simtim, sa gasim aceste locuri binecuvintate, incarcate cu emotii frumoase si bune. Ele pot fi si locuri de munca, si locuinte, si strazi, si cartiere si mari si munti si biserici. De cite ori pare ca este vreun prapad in viata noastra, sa ne intoarcem acolo unde am simtit cea mai mare fericire. Caci aici se deschid emotiile care intretin in noi flacara gindirii pozitive si ne pun in contact cu emotiile de iubire care ne vor ajuta sa depasim cele mai zgomotoase tristeti ale vietii noastre.
National
Locuri pline de lumina!
144 afisari
