“Pentru ca nu astept nimic de la tine, nu ma poti supara”

In “Autobiografia unui yoghin”, marele initiat Yagananda povesteste ca intr-o zi, cind traia alaturi de Maestrul sau, il intreaba pe acesta: ”Maestre, nu te-ai suparat pe mine pentru ca nu am facut asa cum ai vrut”? “Ma bucur intotdeauna pentru fericirea ta, dar pentru ca nu am nici un fel de asteptari in ceea ce te priveste, orice ai face nu ma poate afecta”, i-a replicat Maestrul. Vedem aici cum asteptarile devin sursa “tensiunii” in relatiile cu cei din jur. Daca am incerca sa definim “o asteptare”, am observa ca ea contine o pozitie, o opinie in legatura cu ceea ce consideram, credem ori sintem convinsi ca ar trebui sa faca ceilalti oameni ori cu ceea ce sintem convinsi ca ar trebui sa facem noi insine. O asteptare dezvaluie faptul ca mintea imparte lucrurile sau actiunile, ideile sau semnificatiile in “bune” sau “rele” si, in functie de modul in care le percepem, ne cream si asteptarea. Daca mintea nu este deloc relaxata si nu accepta ca celalalt sau chiar noi insine putem face, gindi sau intelege lucrurile in functie de valorile personale ori in functie de factori neasteptati, vom emite opinii cu titulatura “ceea ce cred eu este bine”. Daca altul sau noi insine actionam diferit, vom suferi, ne vom supara, vom nega actiunea sau ideea si vom intoxica astfel propria noastra fiinta. Noi introducem in sistemul energetic si fizic diferite consideratii si opinii, care intra in conflict adesea cu ceea ce se intimpla in realitatea fizica. De aceea ne autoprivam de capacitatea de a simti fericirea, de capacitatea de a ne bucura pentru fericirea celorlalti si de aceea sintem afectati in orice imprejurare in care primim raspunsuri care nu se potrivesc cu asteptarile noastre! Fara indoiala, fericirea este o capacitate mentala, iar relaxarea la nivelul perceptiilor, al opiniilor, al ideilor si al dorintelor, acceptarea faptului ca orice se intimpla trebuie sa aiba un sens ne poate deschide usa ferecata a bucuriei. La o analiza atenta vom observa ca oamenii sint atrasi continuu spre suferinta si rezistenta la iubire din cele mai puerile motive. Ei se supara pentru imbracamintea pe care si-o pune partenerul de viata, ei vor mereu altceva decit ceea ce este, ei cred ca-i mai potrivit ceea ce nu este si ceea ce nu au. O rochie rosie este mai potrivita decit una verde pentru mintea pornita pe harta si asteptarile ei absurde. Alte cuvinte in locul celor spuse de partenerul de viata in public erau mai potrivite decit cele deja spuse. Mintea hachitoasa, plina de opinii fixiste si de asteptari absurde se va autointoxica zi de zi si clipa de clipa, asa incit autoprogrameaza pentru a astepta mereu de la altul ceva ce nu face. Aceasta este rezistenta la iubire. Aceasta este incapacitatea mintii de a accepta alegerile altuia, deciziile sau placerile lui. Mintea nemultumita asteapta mereu ceva si sfirseste apoi prin “a astepta ca ceea ce asteapta” sa nu se implineasca. De ce? Pentru ca suferinta devine un substitut pentru iubire in mintea plina de asteptari. Si daca se intimpla asa, nici macar nu sintem constienti ca adevarata noastra cautare nu este iubirea, ci suferinta. Ca o provocam, o dorim si o anticipam, asteptind ca nimic din ceea ce asteptam sa nu se intimple. Iata ce lucru interesant ne spune inteleptul: te iubesc asa cum esti si de aceea te accept cum esti si, pentru ca te iubesc, nu astept mare lucru de la tine. Apoi, devine limpede ca supararea intensa se naste din asteptari prea mari. Remediul pentru vindecarea supararilor pe altii poate incepe, asadar, prin ajustarea asteptarilor noastre.
National