S-a intimplat la botezul meu. Mamaia dinspre mama si bunicul dinspre tata au avut o controversa soldata cu fertile rezultate onomastice. Mamaia: „auzi, cuscre, cum sa-l boteze pe copil Ruslan?” Bunicul: „nu i-au zis Ruslan. Il cheama Tarzan”. Aici a intervenit fratele lu’ tata. „De fapt, e Razvan. Asa l-a vrut maica-sa, cu prenume de tigan”. Mama e blonda cu ochii albastri, dar tigan – netigan, Tarzan – netarzan, ma bucur ca nu sint trecut in buletin Ruslan, ca fostul sofer al Monicai, sotia marelui creator al columbeanitului. Daca vreun obraznic va umbla la calambururi porcoase, confundind columbeanitul cu columbelitul, ii ard doua peste bot. Revenind la Voicu Ruslan Pinzar, draivarul care a invatat engleza pe bancheta din spate a limuzinei si in dressingul lui Botezatu, trebuie spus ca România a ratat, din cauza lui, o mare sansa. Puteam sa ne consolidam statutul de mascarici ai lumii. Participind la Mister World, un concurs de urias succes printre pensionarele nemtoaice si craii invertiti, Voicu Ruslan Pinzar a fost descalificat tocmai cind era la un lat de mataringa sa intre in finala. Din pacate pentru Columbeanca si Botezatu, adica inventatoarea si antrenorul soferului, poponautii din juriu au mirosit repede exponatul. Cind ai un prenume (Voicu) pe care urbanitatea il stie de nume si altul arhaic (Ruslan), degeaba te unge Botezatu cu alifii, ca tot ramin bataturile de la haturi, de la bici, de la potcovit. Muzeul satului e frumos in ansamblu. Dar nu scoti o coliba de acolo si te apuci s-o compari cu Pelesul.