Revolutionarul de salon si liberalul autocrat

Putine exercitii de imaginatie sint mai seducatoare decit sa incerci sa-ti inchipui cam cum va arata urmatoarea batalie electorala pentru presedintie punind cap la cap greselile pe care le fac azi viitorii candidati. Ponta, liderul-minune chemat sa imprime un nou avint PSD-ului, pentru ca “are singe in el”, vorba lui Radu Mazare, se insoteste la lungul drum spre viitoarele alegeri cu frumosii nebuni ai socialismului: Nastase si Iliescu. Asta pentru ca, in ciuda energiei de care face risipa, statutul de guru al social-democratiei nu se prea potriveste cu imaginea tinarului de 38 de ani neimpliniti. “Inca de cind eram procuror, am fost un razvratit revolutionar. De aceea mi s-a pus stampila de Che Guevara,” spunea mai demult actualul lider PSD. Greu de spus cita publicitate si cita realitate se afla in cuvintele acestea, insa mie mi-e clar ca prea mare legatura intre ochelarii tip Harry Potter si imaginea militantului cu bereta neagra nu are cum sa existe. Ca sa nu mai punem la socoteala faptul ca postul de revolucionario (si, totodata, expert pe probleme de salsa) s-a dat deja, ocupat fiind de primarul Constantei. Ponta mai are ceva vreme de tocat pina sa-si dea seama care este rolul ce i se potriveste si pe care trebuie sa mizeze in vederea deloc apropiatelor alegeri.
In tabara liberal-democrata se “munceste” deocamdata la rebrandingul de partid si la incercarea mandarinilor de a-si conserva pozitiile in fata cererilor reformistilor, oameni care s-au dovedit de un real folos si la europarlamentare, si la confruntarile de dinaintea prezidentialelor de anul trecut. Toate ar fi fost bune si frumoase daca tinerii politicieni nu ar veni acum cu – surpriza! – tot felul de idei. Lucrurile nu-s transate inca, inertia fiind cuvintul de ordine in ce priveste partidul lui Boc. Aruncati o privire pe pagina oficiala de internet a PDL si veti citi surprinsi: “Astazi 29 martie 2010 Traian Basescu si-a lansat candidatura «natural».” Care lucru e mai “natural”: lenea administratorului de site sau faptul ca democrat-liberalii nici macar nu se deranjeaza sa dea iluzia de comunicare cu fostii si viitorii alegatori?
Sarim de pe bricul portocaliu in barcuta galbena. Aici, la bord, e ordine si disciplina, de vorbit vorbeste un singur om si, dupa felul in care s-a impus la conducerea partidului, va continua destula vreme sa fie singurul in masura sa exprime ce vor liberalii. Peroreaza mereu “in tema”, acuzator. Nu-i este teama de ridicol, asta poate si pentru ca ridicolul infuzeaza intim fibra sa politica. Un simplu exemplu: liderul liberalilor afirma ca “PDL, care nici macar nu a cistigat alegerile practic, dicteaza in România si elimina tot”. Ce definitie mai buna a ineficientei in opozitie puteti gasi decit aceasta pe care insusi liberalul-sef a dat-o propriei activitati? Crin Antonescu tine sa demonstreze ca drumul spre esec este presarat cu discursuri sforaitoare. Parca am mai vazut filmul asta de curind, intr-o alta versiune… Ah, da, se numea Presedinte pentru o noapte, iar Antonescu se autodistribuise in rol secundar. Acum vrea si el Oscarul pentru cel mai bun stand up comedian. Pentru asta n-are de facut nimic, doar sa astepte cinci ani fara citeva luni.
Radu Lilea