Sensul «patimilor» noastre!

Incepe azi o saptamina cu o simbolistica aparte, ce provine din “patimile Mintuitorului”: “Saptamina Patimilor”! Inconstient, multi oameni – mai ales aceia care “patimesc” cumva in aceasta perioada – se intorc mai mult cu fata catre Hristos si se pot gindi mai profund si mai sanatos la Dumnezeu. In aceasta saptamina simtim cu totii putin diferit, traim diferit si percepem cu mai multa ingaduinta, toleranta, cu mai multa responsabilitate si mai deschisi catre acceptare. Simbolic, ne simtim mai vulnerabili ca oameni, dar mai apropiati de Dumnezeu si mai dornici sa ne purificam negativitatea interioara! Orice ni s-ar intimpla in aceasta saptamina ne invita la introspectie, la schimbare, la evolutie si la intelepciune. Fie ca traim suferinte provenite din relatiile personale, unele izvorite din dragostea noastra pentru oameni apropiati care au probleme, fie ca avem probleme trupesti sau de natura sociala, in aceasta saptamina jucam rolul celui “crucificat”! Asa cum stiti din Noul Testament, Iisus isi “cunostea viitorul”. Si, mai mult, stia ca aceasta era “vointa Divina”! Fara crucificarea sa, fara suferinta trupeasca a Omului Iisus, noi nu am fi avut sansa cunoasterii lui Hristos (in traducere; fara suferinta omeneasca nu esti constient de lumina divina). Acesta este un mesaj puternic, divin si unul ce ne poate ajuta sa ne acceptam destinul si sa intelegem diferit conditia umana. Suferinta trupeasca este parte a acestei conditii. Ea ii apartine Omului si corporalitatii sale, dar nu si lui Hristos. Hristos este lumina divina spre care ne indreptam cu mai multa indemanare si intelepciune de cite ori intelegem ca “suferinta omeneasca are un sens”. Ea este parte necesara pe drumul catre intelegere. Caci nu toti avem sansa unei iluminari spontane, precum Tilharul de pe cruce. Pentru cei mai multi dintre noi, lumina se arata daca intunericul apare linga ea. Se poate sa fim niste fiinte fericite, sa avem in jurul nostru tot ce poate visa un om mai bun si mai frumos, dar sa raminem inconstienti de fericire. Suferinta apare ca o stare opusa fericirii, ca un instrument aflat in slujba “constiintei”. Simtind suferinta, simtim cu usurinta apoi si fericirea. Observind ceea ce ne displace, putem cunoaste ceea ce ne place. Plingem si apoi devenim constienti de frumusetea risului! Simtind durerea fizica, devenim constienti de fericirea pe care o putem simti prin absenta acestei dureri. Totul, absolut totul joaca in acest univers un rol important. Adesea nu sintem constienti de frumusetea si de lumina oamenilor din jurul nostru. Ni se pare normal ca ei sa fie acolo unde-i vedem si cautam cu mintea ceea ce ar trebui sa faca mai bine, dar n-au facut. Le gasim nod in papura, le cerem si ce nu pot sa faca pentru noi si le cerem mereu mai mult, si mai mult, provocindu-ne singuri suferinta. Dar, intr-o zi, acei oameni ne pot aduce cu picioarele pe pamint prin evenimente de viata care ne implica. Intr-o zi, cind cei pe care nu-i mai puteam pretui din pricina mintii noastre negative vor sa plece de linga noi, ne trezim ca dintr-un somn adinc si intelegem ca n-am fost in stare sa le pretuim prezenta! Durerea ne face constienti de iubirea pe care n-o mai percepeam. Iata de ce avem nevoie sa fim atenti la mesajul ascuns in “patimile noastre”. La felul in care lumina constientei coboara in minte si in inima chiar prin suferinta pentru a ne aminti ca iubim si-i iubim si pe cei de linga noi.
National