In urma cu niste ani. Alegeri prezidentiale intr-o tara de pinda si chermeza. Doi candidati. Un fost prim-ministru si un primar. Cu o ora inainte sa se transmita la televizii rezultatele aproximative, intra in scena ziaristul, marele redactor-sef. Sa vedeti aici caracter, tinuta, probitate! Il suna pe fostul prim-ministru. Il stie bine. L-a servit in scris. Il tutuieste. „Dom’le, esti genial! Tu ai inventat istoria, politica si smecheria. Gelu, Glad si Menumorut au fost imitatorii tai!”. Na, ca era sa ma sparg, dar va dau cuvintul meu de jurnalist (asta e, n-am si eu o meserie!) ca tara nu-i România. Dupa oasanale, a asteptat vorbele celui tamiiat, ca sa-i ia pulsul electoral. Fiind coarda batrina, l-a simtit ca bijbiie. In final, si-a asigurat subiectul adoratiei ca „sint convins ca vei cistiga, titanule!”. A inchis telefonul si le-a zis subordonatilor: „e clar! Dobitocul asta a pierdut alegerile!. Ia sa-l sun io pe fostul primar!”. Se cunosc, dar nu sint prieteni. L-a atacat in gazeta. Nu-l tutuieste! „Am privilegiul sa il salut pe edilul edililor! Meritati, insa, mai mult! Poporul va vrea mai sus! Sint hotarit sa va apar de dusmanii aflati la tot pasul. Daca-i ordin, cu placere! Excelenta, va incredintez viitorul nepotilor mei!”. Presedinte a iesit primarul. N-a trecut o saptamina pina cind redactorul-sef care n-are timp de pierdut s-a remarcat cu un curajos editorial, intitulat „Gaura neagra lasata de fostul prim-ministru”. Nu incercati sa ghiciti numele temerarului ziarist. E un personaj adunativ, sinteza unei prese unsuroase.