Revenirea lui Iliescu

La Congresul PSD, odata cu debarcarea lui Geoana, am vazut un Ion Iliescu jovial, lasind sa transpara insatiabilul apetit de a face in continuare politica, de a media si, finalmente, ca orice bun “mediator”, de a impune propriile solutii. Lipsea incrincenarea pe care o vazuseram in alte momente ale carierei sale, dar nu si placerea de a face jocurile. Nu mai duce dorul functiilor, are, cum el insusi spunea, brandul lui, la fel de celebru, autentic si statornic precum Dacia, Nadia Comaneci sau Hagi ori, daca vreti, Dracula.
A fost mereu un om cu o discursivitate de invidiat: adormitoare cind electoratul trebuia leganat pe aripile viselor fara griji, mobilizatoare cind incerca sa salveze cite ceva din vechile valori ale comunismului “cu fata umana”, vehementa cind tara era in pericolul de a fi invadata de mosieri. Ion Iliescu a fost animalul politic perfect, etern adaptabil si care in ciuda acestei flexibilitati a ramas totusi egal cu sine, putind sa clameze ca activitatea sa a urmat mereu principii clare. Si nu se dezminte nici acum.
Abdicind formal de la implicarea directa in viata de partid, Iliescu este mai activ decit ne obisnuise in ultimii ani. Impreuna cu doi-trei dintre actorii (sau figurantii) evenimentelor din decembrie ’89, ne-a predat in direct inca o data lectia semnificatiei acelui moment istoric: ce trebuie sa intelegem si sa retinem, nu “scornelile si minciunile” debitate de istorici. Ni l-a readus pe Adrian Nastase intr-o functie importanta in PSD, dupa ce i-a faultat contracandidatul, pe Gheorghe Nechita de la Iasi, ca sa fie sigur ca va cistiga “cine merita”. A transat cu un singur cuvint scandalul legat de senatorul Catalin Voicu si stenogramele convorbirilor acestuia cu diversi politicieni: “un palavragiu”. Asta nu fara a infiera modalitatea de investigatie, catalogind-o drept asemanatoare celei folosite de Securitate pe vremuri, cind planta “microfoane sub mese la restaurant”. Efectele acestei afaceri nu-i vor atinge pe Iliescu si pe apropiatii sai.
“Nu este bine ca partidul sa apeleze la un batrinel de 80 de ani”, spunea el la Congresul PSD, adaugind ca va pune la dispozitia noii conduceri capacitatea sa de consiliere. Nu este bine sa recurgi la experienta octogenarului, dar este necesar – pare sa fie adevarata morala a energicelor sale iesiri la rampa din ultima vreme. Este transant, dar relaxat pentru ca actiunile sale nu mai au o componenta direct si vremelnic interesta. Asta pentru ca Iliescu mai are de purtat un singur meci, dar cu siguranta cel mai important: cel cu istoria, cu posteritatea. Poate suna cinic, dar sint sigur ca maestrul formulelor de consens la asta se gindeste: la eterna impacare a trecutului si prezentului sau cu viitorul pe care manualele de istorie i-l rezerva.
Radu Lilea