Gradinile stincoase japoneze, karesansui sau gradinile “peisaj uscat”, denumite deseori si “gradinile Zen”, au fost influentate de budismul Zen si se gasesc in astfel de temple de meditatie.
Gradinile japoneze sint o opera de arta vie, unde plantele si copacii se transforma odata cu sezonul, dupa bunul plac al naturii si al omului.
*Gradina “pictata” de mina omului*
Pe masura ce cresc si se maturizeaza, florile si copacii sint “sculptati” in mod constant pentru a mentine si infrumuseta experienta totala; ca urmare, o gradina japoneza nu este niciodata la fel si nu este niciodata terminata. Karesansui este oricind la dispozitia “stapinului” sau, schimbindu-si “hainele” dupa vointa acestuia. Structura fundamentala a unei astfel de gradini este determinata de arhitectura sa, mai exact, de cadrul elementelor-suport, precum cladirile, verandele si terasele, cararile, dealurile artificiale (tsukiyama) sau compozitiile din pietre. Cu timpul, gradina japoneza devine perfecta doar prin ingrijirea atenta oferita de cei priceputi in arta dinamicii si “sculptarii” in verdeata. O parte din aceasta arta este sa stii sa pastrezi gradina aproape statica, precum o pictura. Gradinile Zen pot fi extrem de abstracte si reprezinta, in miniatura, peisaje numite si “ale mintii”.
*Relaxarea perfecta prin valurile statice*
Nici pina in ziua de astazi nu a putut fi explicata alegerea buddhistilor de a exprima frumusetea cosmica printr-un mediu “mut”. Conform “Dictionarului bilingv al termenilor Gradinilor Japoneze, definitia scurta a karesansui este: “Peisaj uscat (gradina); gradina uscata. Un stil unic de gradina pentru Japonia, care a aparut in perioada Muromachi (1392-1568). Fara iazuri sau piriuri, este o reprezentare simbolica a peisajelor naturale, folosind aranjamente din pietre, nisip alb, muschi si copaci curatati”. Spre deosebire de gradinile traditionale, in coltul de natura karesansui nu iti va incinta auzul nici un clipocit de apa si nu vei putea contempla unduirile sale sub adierea usoara a vintului. In schimb, se poate folosi nisip sau pietris, greblat sau nu, pentru a oferi totusi senzatia de valuri ale oceanului, riului sau lacului. Daca totusi se opteaza pentru greblarea pietrisului intr-un model care sa aminteasca de valurile sau ondulatiile apei, acest lucru are un aspect estetic, dar si pentru ca ii ajuta pe preotii budisti sa se concentreze si sa mediteze. A obtine linii perfecte nu este deloc usor, deoarece greblatul trebuie sa fie in concordanta cu obiectele din piatra si la limita lor, obiecte situate in apropierea zonei respective. Dar cum intotdeauna exista si exceptii, de multe ori modelele nu sint statice, iar a avea variatii este o provocare creativa si inspirationala.
*Pietrele, reprezentarea intregii lumi*
Aranjamentele cu pietre si alte decoratiuni miniaturale sint folosite pentru a reprezenta muntii, elemente naturale ale apei, insule, riuri si cascade. Pietrele si tufisurile “sculptate” (karikomi, hako-zukuri topiary) sint utilizate prin rotatie, iar in majoritatea gradinilor muschiul este folosit pentru a acoperi pamintul si a crea senzatia de padure. Alte obiecte, cel mai adesea pietre, reprezinta in mod simbolic muntii, insulele, barcile si chiar oamenii. De cele mai multe ori, gradinile karesansui sint amenajate astfel incit sa poata fi vazute dintr-un singur punct avantajos, din pozitia sezind. De altfel, expertii in gradinile japoneze Zen recomanda ca, atunci cind se afla in fata aranjamentului, pietrele sa fie asezate cu cea mai frumoasa parte la vedere, iar daca te “privesc” urit, nu ezita sa le intorci dupa bunul plac. Chiar daca unghiul sau va fi destul de inclinat, fii sigur ca nimeni nu va observa, iar cele mai multe dintre pietre ar trebui sa fie asezate mai mult orizontal, decit vertical.
*Picturile chinezesti, motiv inspirational*
Decorul gradinilor karesansui a fost si inca este inspirat, sau chiar se bazeaza pe picturile cu peisaje mai intii chinezesti, apoi japoneze. Desi fiecare gradina difera din punct de vedere al compozitiei, majoritatea folosesc grupari de stinci si pietre si arbusti, pentru a reprezenta scene clasice ale muntilor, vailor si cascadelor din tablourile chinezesti. Astazi, pictura cu cerneala monocroma inca este forma de arta cea mai asociata cu buddhismul Zen. Un principiu primar al designului este crearea de peisaje bazate pe, sau cel putin foarte influentate de, desenele tridimensionale cu cerneala monocroma – sumi-e sau suibbokuga. Iar in Japonia, gradinile “peisaj uscat” au acelasi status cu o opera de arta de valoare.
Ana-Maria Calciu
