Pentru politicieni, poporul român e nevasta careia ii spui ce vrea ea sa auda. Doreste doamna o telenovela pe tema anticoruptiei? Poftim, anticoruptie cu catuse Swarowski! Catalin Voicu mi se pare un junior pe linga marii combinatori ai neamului. Normal ar fi sa ne enervam ca acest produs oriental, privit cu suspiciune dincolo de Viena, a devenit senator. Cum sa-l pui pe o lista, cum sa-l trimiti sa te reprezinte in campania electorala, cum sa zici „dinsul e colegul meu”?. Pe vremea lui Alecsandri, lui Porojan i-ar fi fost rusine sa-l aduca pe Catalin Voicu la conacul de la Mircesti si sa-i spuna viitorului bard „asta-i tata!”. Pe vremea lui Carol I si a lui Caragiale, Catalin Voicu ar fi ajuns cel mult un Nae Girimea, dar va spun eu ca ar fi esuat ca potcovar. Pe vremea lui Antonescu… Nu doresc sa-mi inchipui ce s-ar fi intimplat cu Voicu pe vremea lui Antonescu. Cu putin noroc, ar fi reusit, totusi, sa vinda gogosi, direct din lighean, dincolo de Grivita, spre Podul Constanta. Pe vremea lui Gheorghiu Dej, Catalin Voicu ar fi fost, probabil, gardian la Sighet. Pe vremea lui Ceausescu, Voicu ar fi comercializat piatra ponce, porumb si namol pe plaja. Pe vremea lui Boc, Geoana l-a facut senator pe Catalin Voicu. Epigrama lui Pastorel „Caligula Imperator/si-a facut calul senator,/Petru Groza, mai sinistru,/a facut un (am uitat ce) ministru” e depasita. Ca si Boc, Geoana a fost un tocilar si nu stie ca mafiotii grei nu mai arata, inca din anii ’60, ca Voicu. In America fratilor Kennedy si a lui Sinatra, wise guys se apucasera sa-si trimita copiii la Harvard. Capii crimei organizate de azi sint distinsi ca niste profesori universitari. Noi defilam cu Voicu, placintarul.