Sa te dai jos de pe acoperis macar cind vine elicopterul!

Cind v-am spus in articolul de simbata: „Asteapta si ai incredere” n-am spus ca ar trebui sa te asezi cu miinile la ceafa, eventual intr-un sezlong cit toate zilele si sa nu faci altceva decit sa gindesti. „Vreau sa fiu miliardar” sau „Am incredere ca marea mea dragoste va veni” sau „Astept sa-mi aduca Dumnezeu o slujba grozava”. Noi vorbim zi de zi despre „atitudinile interioare” in relatia cu evenimentele vietii. Caci acestea devin si atitudini exterioare. In cele din urma, gindurile se fac cuvinte, se fac fapte, se fac actiuni, se fac decizii. In cele din urma, lumea launtrica, aceea din care ne extragem gindul, emotia sau sentimentul se exteriorizeaza in comportamente si atitudini. Acel „eu din interiorul nostru” paseste prin lume apoi ca un copil, ca un adult, ca o fiinta in care putem avea incredere si pe care-o putem iubi sau precum una neincrezatoare, tulburata, furioasa si speriata. In clipa in care am spus „asteapta si ai incredere” n-am spus „nu actiona”. N-am spus „nu face nimic”. N-am spus ca trebuie sa fii impasibil, indiferent, lipsit de initiativa ori un fel de leguma vie. In anii trecuti am comentat o poveste; intr-o localitate au venit apele si-au inceput sa fie inghitite si casele. Cind apa crescuse deja destul de mult, un om s-a catarat pe acoperis. El era credincios si se gindea ca Dumnezeu va veni sa-l salveze personal. Asa ca a venit o barca si omul a refuzat sa urce in ea: „Eu nu merg cu voi, astept sa ma salveze Dumnezeu, am incredere ca asta se va intimpla”, a replicat omul. Mai tirziu, cind apele crescusera si mai mult, a venit un elicopter; salvatorii s-au rugat de el sa urce, dar omul nostru a zis iarasi: „Astept sa vina Dumnezeu si sa ma salveze!”. Bineinteles ca omul a fost inghitit de ape! Observati ca omul nostru avea incredere deplina in Dumnezeu, dar el nu intelesese ca Dumnezeu lucreaza prin oameni. In mintea lui se ivise o mare neintelegere, asa incit increderea si asteptarea deplina nu-l ajutasera la nimic. Puterile ceresti lucreaza prin toate fiintele. Dumnezeu te poate salva si printr-un ciine; s-a intimplat asa ceva si oamenii salvati de un ciine si-au schimbat atitudinea fata de existenta in intregime. Niciunul nu va spune ca l-a salvat ciinele singur. In inima lui, omul stie ca acel ciine a fost „entitatea” prin care puterea cereasca l-a sprijinit. Asadar, „ai incredere deplina si asteapta” in interior. Nu sta pe acoperisul casei, refuzind ceea ce vine de la Dumnezeu pentru sprijinul tau. Fii atent la omul din fata ta, oricit de marunt ar fi. S-ar putea ca el sa-ti dezvaluie ceva atit de neasteptat, incit sa-ti puna toate intelegerile de-o viata sub semnul intrebarii. Se poate ca prin neinsemnatul din fata ta, Dumnezeu sa-ti trimita legatura catre un lucru sau o situatie de care ai nevoie. Daca simti nevoia sa-i dai cuiva un telefon pur si simplu, fa-o! Urmeaza impulsul de a iesi la o plimbare sau pe acela de a vorbi cu o cunostinta veche. A avea incredere este o atitudine globala, ce se adreseaza intregii tale fiinte. A avea rabdare este, de asemenea, o mladita a increderii. Si a actiona, a fi atent la tot ce vine din afara catre „acoperisul pe care stai agatat” inseamna a intelege ca nimic nu vine catre tine din intimplare. Dumnezeu lucreaza prin oameni; totul este ca tu sa ai incredere deplina in lucrarea aceasta si sa te dai jos de pe acoperis macar cind vine elicopterul.
National