S-a trezit oare doamna Esca intr-o dimineata cu gindul de a aparea in public deghizata intr-o ridiche uriasa? Raspuns afirmativ. Altfel nu mi-as putea explica aceasta pasiune a dinsei pentru tinute complet nepotrivite, care nu ii produc decit un maxim dezavantaj. Luate punctual si chiar per total, piesele sint minunate, insa pe o silueta filiforma… wannabe. Bluza ar fi putut fi pastrata, insa purtata la o fusta conica sau chiar la o pereche de pantaloni skinny. Doamna Esca, doamna Prodan, va rog, spuneti “nu” salvarilor!
Intotdeauna mi-am dorit pentru mine insami sa nu am o moarte stupida. Ca de pilda sa mor din pricina unui soc vizual intens survenit dupa observarea unei poze in care protagonista este insasi Ana-Maria Prodan. Acei salvari sau asa-zisii “Harleem pants” sint, intr-adevar, foarte in tendinta si foarte frumosi. Insa nu asa, nu atunci, nu in aceeasi cromatica cu sandalele, nu asortati la camasa tip coporate (basca si cu gulerele peste geaca!) si NUUUU pe asemenea proportii! Iar de palmierul suspendat au zis altii destule, sa fiu redundanta este ultimul lucru in care doresc sa o concurez pe Ana-Maria Prodan.
Ne place mult zimbetul suav la camera al doamnei Turcanu in aceasta poza. Si atit. Mai apoi nu inteleg aglomerarea tonalitatilor de maro care ii compun tinuta, incepind cu cizmele, continuind cu acea curea si incheind apoteotic cu geanta. Data viitoare va recomand sa alegeti o nuanta si sa va tineti de ea. Iar peste toate acestea, imi mai incolteste in minte o intrebare: esarfa Hermès la ce va foloseste? Un act de aroganta de stergere a prafului din birou cu o bucata de material de (minim) 400 de euro? Caci in tinuta de fata nu are ce sa caute si cu atit mai putin in asortare la geanta cu animal print, cele trei tonuri de maro si vesta de blana.
Poate ca e influenta relaxarii cu briza de Los Angeles, insa imi place relaxarea lui Bobby Paunescu. Un exemplu edificator pentru cei care inca nu stiu cum se compune si cum arata o tinuta smart casual. Felicitari pentru tenisi si de doua ori felicitari pentru sacou.
Cum ar zice baietii din reclama: “atiiiiiiiit, frate!”. Adevarul este ca, pe buna dreptate, dupa Costin Marculescu intr-o asa ipostaza suprarealista, ce ar mai putea urma? Potopul? Apocalipsa? De mult nu am mai vazut o imagine atit de bine construita a barbatului român: pantof cu bot ascutit (neaparat lucios, ca la ocazie, vorba-aia), vesta deopotriva de lucioasa pentru puterea asorteului, pantalon laliu (pe sloganul “ca doar n-oi fi din ala sa port strimt!”) si camasa cu guler evidentiat si finisari movalii (desigur!). Adaugam la toate acestea privire scrutatoare, tinere virtoasa de sold, siguranta de sine si multa atitudine. Pace barbatului român!
Draga domnule Vasile Blaga. Punct. Pot sa inteleg ca sunteti bulversat de evenimentele nationale si de schimbarile inopinate de functie si discurs ce v-au calauzit existenta politica, dar pentru latura vestimentara nu va aloca partidul si un stilist? Sau… ma rog, un consilier de imagine? Pantalonii din imaginea alaturata sint o reminiscenta a unei garderobe recent post-decembriste? Iar pantofii tip bot-de-rata as putea chiar crede ca sint un vintage de nepretuit. Aveti de ales: ori i-ati mostenit de la un unchi ancestral, ori vi i-a adus domnu’ Basescu de pe vas, de la un transport de marfa chinezeasca, din vremea in care, evident, chinezii inca nu se prinsesera cum sta treaba cu copiile dupa Gucci si Vuitton si creau pe cont propriu. Drept dovada, mergatorii dumneavoastra.